Toate rezultatele despre pictat, pagina 12
Recviem (11)
Mă doare carnea ta. Prin mine trece,
E lup flămând. Mi-e osul mort și rece,
Nu plânge. Sunt o osie străină
Și pielea grea se zbate sub rugină.
Cu zâmbetul pictat de curcubeie,
Iubeam s-ating icoana ta, femeie,
Și, sărutându-ți glezna ca o miere,
Îți dezbrăcam cuvântul de tăcere.
Inundă ploaia orele-ntr-o doară,
Prea calmă, prea cernită, prea amară,
Curând, simți-vei boarea de tămâie,
Și crucea mea crescându-ți sub călcâie...
poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe tine
Te strig din varul de mireasă
A mea pe veci, neînțeleasă
Într-un decor pictat naiv
De tine, preamărit motiv
Te chem în zboru-mi absolut
Tu chip de jad cu ochi de lut
Până spre marele abis
Acum când raiul stă promis
Te înțeleg mai ud, ca marea
Mai inocentă ca uitarea
Mai sus de toată trebuința
Atât cât mai cuprinde ființa
Aici respiră ale noastre
Cărarea inimei albastre
În drumul tipărit în astre
poezie de Ciprian Emanuel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet... ireal
Am parfumat un trandafir
Cu... usturoi, ca orice om
Ce-adună poame dintr-un pom
Sădit cândva de Cantemir.
Dar mi-amintesc de Riga Lear,
Din cel mai vechi ilustru tom,
Cel ce lupta, deloc bonom,
Cu zeități de glaspapir.
Dar, vai! Realul, pe-un panou
De afișaj, pictat drept TAUR
Pierduse titlul dat cadou
La Barcelona, team de aur
Ce în arene, ca un faur
Învinge c-un superb ecou!
sonet epigramatic de Eugen Deutsch din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea din tăcerea frunzelor
L-am pictat pe septembrie
în culoarea unui trandafir
freamătând în brațele vântului
dintr-o amintire
promisă neuitării.
Poate ar fi trebuit să-i dau
culoarea zilelor de mai târziu,
în care spinii ultimelor cuvinte
s-au înfipt
în tăcerea frunzelor.
Oricum aș alege,
septembrie va trebui să aibă
culoarea toamnei tuturor gândurilor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictată în vis
O magnolie aprinsă
Din decor este desprinsă
Si aleargă după vânt
Urmărită de un gând
-Vreau si eu cu tine-n lume
Să imi fac un rost si-un nume
Să ajung tablou pictat
La o curte de- mpărat
Se joacă vântul râzând
-Esti magnolie de rând
Frumoasă, adevarat....
Nu ești fată de-mpărat
Destinul ție ți-a scris
Să rămâi pictată-n vis
Celui ce sub albe flori
Si-a ascuns iubita-n zori
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus
Undeva, spre seară,
Cerul s-a-nroșit,
Parcă se-nfioară
Un îndrăgostit.
Un artist ciudat
Blând sau mai grăbit,
Pare c-a pictat
Cerul vălurit.
Însă, neatent,
Dintr-o călimară,
Roșul decadent
L-a vărsat pe seară!
Ori a rupt din soare
Focul ce mocnește
Și punând culoare
Îl îngîlbenește!
Roșu purpuriu
Sau îngălbenit
Cerul ăsta viu,
A înmărmurit!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (23 septembrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul s-a oprit
a obosit pământul
ziua a refuzat soarele
zidurile s-au adunat degrabă astupând poarta
totul e indigo
ultimele forme de viață verde
după raționalizare
au devenit hârtie de scris
o structură necunoscută peste oasele mele respiră acum
destrămarea are reguli ce nu le știu
timpul s-a oprit într-un țipăt aflat în cădere
ursitoarele mi-au pictat pereții demult
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piesa
Cu pensonul disperării ți-am trasat cauza
și cu toate că nu ți-ai dorit-o ai acceptat
Pictat pe față ai jucat rolul absurd
Neobosit repetai fiecare scenă
Trebuia să mă iubești și m-ai adorat
Urma să mă urăști și m-ai sfidat
La ultima scenă te-ai descompus
În urmă ai lăsat aer de veghe
Am avut un rol
dar piesa a fost prea bună pentru a-l juca
și am privit....
am pierdut?
poezie de Anca Margaritescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj cotidian
liniștea stăpânește strada,
în mijlocul aerului pictat cu creta
bazinul de corpuri atrage sarea,
chipuri impregnate cu nesomn merg pe pleoape
ca și cum ar merge pe valurile de nisip
ale plajei nichelate cu viruși,
doar apa poate salva trupuri,
pielea se descuamează în fâșii
ca o trecere pietonală
lipsită de semafoare, blocată
în așteptare,
rămân amprente de sare pe umerii goi
străzi lăcrimează,
câinii nu-și mai cunosc stăpânii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza albastră
Intr-un alai de frunze verzi
Ai să zărești si nici nu crezi
O frunză mica albăstruie
Zburănd spre cer albit de nori
Si jos o mare de nuante
Toate albastre...
-Ce ai pațit frunză albastră?
Esti suparată? Esti bolnavă?
Intrebă frunzele surate
_nu am nimic dar m-a pictat
O fată tânără, săracă
O pictoriță talentată
N-avea niciun bănuț in geantă
Iar langă șevalet pe masă
Avea numai culoare albastră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!