parintii+care+m-au+infiat

Eric (într-o celulă la inchisoare): Nu toţi am dat de belea. (I se adresează lui Kelso.) Părinţii tăi au şapte copii. Nici n-o să-şi dea seama că tu lipseşti. (I se adresează lui Fez.) Părinţii tăi nici măcar nu locuiesc în ţara asta. (I se adresează lui Hyde.) Mama ta? Probabil că e în celula de alături.

replică din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om are trei nume: numele de familie pe care l-a moştenit, numele propriu pe care i l-au dat părinţii şi renumele pe care şi-l face singur.

citat din Billy Graham
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modelare...

Atunci când Dumnezeu a sortit a mă naşte,
A dat lege să se toarne moneda.
Potcovarii de suflete şi-au schimbat meseria
Şi au încercat ceva nou: să schimbe sufletul meu...
Şi-au luat aşadar,
Unelte, răbdare şi jar.
Au bătut nicovala făcând-o să strălucească,
Iar ciocanului şlefuit,
I-au dat tălpi de lumină.
Aveam încrustat în esenţă
Iubirea divină.
M-au înălţat pe catafalcul schimbării
Odată cu zorii.
Îngeri de jar se prelungeau ca o lavă
Din al lumii altar.
Şi am fost răstignit - un Iisus -
Moneda bătută pentru care
Conchistadori au venit
Să-şi ceară ietare.
Când m-au frământat sub ciocanul iertării

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de singurătate - VI

Prea multe vise voi mi-aţi secerat;
Tristeţi tulburate ard în fiece cuvânt!
Mă rog să uit de flăcări, de păcat
Şi să îmi curăţ sufletul atât de-nfrânt

Prea multe lacrimi eu am vărsat;
Dorinţele m-au dus către abis!
Acum mă uit în urmă-nsingurat
La câte-am îndurat şi câte-am promis!

Prea multe zboruri m-au vidat!
Aş fi avut aripi şi idealuri înalte
Dar toţi din jur m-au alungat
Să le fie amar de dor, singurătate!

Prea multe gânduri mi s-au surpat!
Şi din lumina viselor de altădată
O flacără-n poezie m-ar fi înălţat
Dacă n-ar fi fost ura voastră toată!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgia tinereţii

N-am să uit cu ce privire, după tine mă uitam
Ori de câte ori pe stradă, cu părinţii mă plimbam.
Atunci când mă-întorc acasă, la sătenii mei iubiţi,
Mi-ar plăcea să dau o fugă, la prieteni îndrăgiţi.
Aş vrea să-întâlnesc fecioara, cu ochii ce m-au vrăjit,
Care m-a băgat în boală, cu părul ei aurit.
Mi-e dor de privirea care, scăpăra scântei de foc,
Care m-a pus la-încercare, însă n-am avut noroc.
Eu am plecat în armată, ea acasă a rămas,
S-a cununat biata fată, după părintescul glas.
A trecut mult timp de-atunci. În zadar îi caut urma.
Ca tot omul, şi pe noi, a-început să cadă bruma.
Ce n-aş da să întorc vremea, după care-acum tânjesc!
Ce n-aş da să am puterea, din nou să te întâlnesc!
Erai tânără, frumoasă, cu gropiţe în obraji,
Simţeam că la fel ca mine, şi tu de dragoste arzi.
Cuprinşi de vraja iubirii, cu elanul tineresc,
Din pocalul fericirii, am luat ce-i omenesc.

poezie de Dumitru Delcă (12 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când suntem copii, modelele noastre sunt părinţii, dascălii, prietenii noştri. Mai ales părinţii noştri, bineînţeles, chiar şi numai datorită timpului petrecut cu ei şi importanţei lor simbolice. Şi, desigur, ceea ce învăţăm de la ei despre fericire nu ne vine de la recomandările lor, ci de la comportamentele şi reacţiile lor personale.

Christophe Andre în Şi nu uita să fii fericit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizont

M-am comparat cu copacii –
Iar aceştia, tomnatici, m-au presărat cu frunze.

M-am comparat cu copiii.
Au crescut şi m-au părăsit.

M-am comparat cu bărbaţii.
Au plecat – să-l caute pe Dumnezeu.

M-am comparat cu marea,
De curând acoperită de cârduri.

Orizontul nu mai asigură nimic.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am început clasa I, părinţii mei mi-au spus: "Dacă o să citeşti şi o să înveţi carte, o să ajungi om mare, n-o să munceşti din greu, ca noi." I-am ascultat şi am ajuns profesor universitar. Văzând că şi acum citesc, scriu şi învăţ carte în fiecare zi, părinţii mei îmi spun uneori: "Mai lasă mă, George, şi tu cartea!..."

aforism de George Budoi din Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (1 aprilie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile unui nepot

Copil fiind, mi-aduc aminte,
Cum la bunicii de la ţară
Am învăţat să fiu cuminte,
Să nu-mi fac neamul de ocară.

Bunica mea m-a învăţat
Să cred în bunul Dumnezeu.
Eu nici acum nu am uitat
Cum mă alinta bunicul meu.

M-au învăţat ce este viaţa,
Cum să muncesc, cum să trăiesc.
M-au învăţat cum dimineaţa,
În zori de zi să mă trezesc.

Nici de la joc nu m-au oprit.
Am alergat şi am zburdat.
Iar când am fost prea obosit,
O carte-n mână ei mi-au dat.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (7 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

super nu as vrea sa traiesc clipe in care nu sunt linga bunici

Nostalgie după anii...

Nu am uitat cât de bine, am petrecut anii vieţii.
N-am uitat copilăria şi nici anii tinereţii.
De mic am primit iubirea, de la scumpii mei părinţi
Şi-am cunoscut fericirea, închinându-mă la sfinţi.
Din fragedă copilărie, părinţii m-au învăţat
Să muncesc cu hărnicie, pentru tot ce-am adunat.
Cu elanul tinereţii, de viaţă mă bucuram,
Cu fetele, cu băieţii, doamne, ce mult mă distram.
Iar în anii studenţiei, taina cărţii-am dezlegat.
Dar şi taina meseriei, pentru care m-am format.
Pentru vremuri dulci, plăcute, întotdeauna aveam glas.
Vremuri de mult petrecute, care-n urmă au rămas.
Nostalgie după anii, petrecuţi în tinereţe,
Am şi eu, ca veteranii, apăsaţi de bătrâneţe.

poezie de Dumitru Delcă (18 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!