Toate rezultatele despre ostenit, pagina 12
Alean
Unde sunteți, vecinii mei?
Acele babe susurând povești
Cu zâne, cu balauri și cu zmei,
Cu Feți-Frumoși și întâmplări crăiești.
Unde sunteți, moșnegii mei sfătoși?
Cu vorba voastră, pururea domoală,
Ce-mi povesteați despre haiduci pletoși
Pân ostenit vă adormeam în poală.
Unde sunt, azi, poveștile acele
Care cu limpezi slove s-au săpat
Pe-albastrul amintirii mele
Și-ntreaga viață m-au urmat?
Sub cruci de lemn, încet, s-a risipit
O lume-n basme-nveșmântată
O lume-adânc învăluită-n mit
Cum nu va mai fi niciodată.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre păr
- poezii despre prezent
- poezii despre lemn
- poezii despre jocuri
- poezii despre haiducie
- poezii despre cruce
- poezii despre amintiri
Iar m-a prins iarna...
Iar m-a prins iarna cu ușile deschise,
Și fulgi moi și grei mi-au trecut peste prag,
Am simțit zborul lor ostenit și pribeag,
Deși, prea departe, plecasem prin vise...
S-au așezat într-un colț, sperând să apar,
Dar visul meu ajunsese în mugur,
Și-a plesnit nefiresc de banal, însă, sigur,
In eroare de timp, într-un timp literar...
Și-au albit casa mea, alb atât de frumos,
Iar in vis le simțeam aripi frânte de dor,
Și-am simțit că mă prinde în vis un fior,
Că durea tare rău acest zbor grațios!
O durere prea mare, să nu mă trezesc,
Și să-mi văd a mea casă albită de tot,
Mă ridic în genunchi, printre fulgi îmi fac loc,
Ca să scriu două rânduri, să mă încălzesc!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre alb
- poezii despre timp
- poezii despre muguri
- poezii despre literatură
- poezii despre iarnă
- poezii despre greșeli
- poezii despre frumusețe
Vânătorul de năluci
Din lacrimă eu m-am născut
Într-o tăcere surdă;
Iubirea îmi e cântec mut,
Ce-mi ține geana udă.
Sunt limpede ca un cristal
Din care curge viața;
Al sentimentelor vasal,
Eu rabd mereu distanța.
Sunt vânătorul de năluci
Ziua-n amiaza mare;
Caut iubire-n cuib de cuci...
De unde alinare?!?
Pe drumul povârnit mereu
Mi-a stat fără-ncetare
Alături doar sufletul meu,
Dar nu i-am dat o floare.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 martie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânătoare, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre picioare, poezii despre naștere, poezii despre muzică, poezii despre miezul zilei, poezii despre lut sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Al cincilea anotimp
Nu sunt păcătoasă, Doamne,
Dar am păcătuit.
Ingerul ce mi l-ai sortit
Nu mai e alb
In curcubeu l-am vopsit.
Am greșit, m-a iertat
Si iar am greșit.
Acum, prea de tot ostenit
De netihnă și de rușine,
Se ascunde de ceilalți îngeri în mine.
S-a dus primăvara,
E zăpușeală și vine vara.
Pe îngerul meu
Intemnițat la mine in vine
Aș vrea să-l las
Să se întoarcă la Tine.
Să-l ierți Doamne
Si înapoi să-l primești!
[...] Citește tot
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre iertare, poezii despre frunze, poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă sau poezii despre rușine
Feciorii de boieri nu putură mistui vorbele ciobănașului. Își puseră în gând să i-o coacă și se culcară. A doua zi ciobănașul se sculă de dimineață, își spălă fața la o fântână, își făcu rugăciunea, încălecă pe mârțoaga lui și trei, trei, mergea singur. Feciorii de boieri și de împărați se sculară târziu, se mai zbenguiră și apoi plecară și ei; îl ajunseră de pe urmă și îl și întrecură. Și de astă dată se alegară de dânsul și-i cătau cearta cu lumânarea. Ciobănașul tăcu din gură și își căută de drum. El știa că cine tace merge în pace. Seara feciorii de împărați și de domni maseră în marginea unei păduri. Când, tocmai târziu, hei! ajunse și ciobănașul, ostenit ca vai de el; se puse și el la o parte, făcu un focșor, îngriji de cal, apoi cină și se culcă. Feciorii de boieri, neastâmpărați cum erau, voiră să-și râză de el. Așteptară până adormi ciobănașul, mai ațâțară focul, îi luară pălăria și i-o aruncară pe foc.
Petre Ispirescu în Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre foc, citate despre cai, citate despre tăcere, citate despre somn, citate despre seară, citate despre religie, citate despre păduri, citate despre pace sau citate despre lumânări
Niciodată nu am avut răbdare să mă ascult
întotdeauna am fugit de mine, de acuzele pe care puteam să mi le aduc
și ori de câte ori mă certam, un ocean de furie se isca în mine
de aceea nu puteam să mă aud eram prea multă gălăgie
până când, ceva în mine s-a rupt. nu mai vedeam și nu mai auzeam
eram tot mai departe de acel eu gălăgios și în sfârșit
puteam să mă aud. puteam să mă tac. puteam să mă ascult
gălăgia din mine încerca să se cațere, să mă ajungă
mă ridicam, așa țintuit cum eram, mă ridicam pe marginea tăcerii
și în sfârșit simțeam că sunt liber. mă simțeam curat
m-am aplecat și mi-am sărutat ghizdurile sufletului
și buzele mele au simțit gustul lacrimilor
cât de însetat eram. cât de îndepărtat am fost. cât de ostenit sunt
acum pot să-mi trag sufletul. să-l ajut să urce la lumină. Hai suflete!
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sfârșit, poezii despre ocean, poezii despre lumină, poezii despre libertate, poezii despre furie sau poezii despre curățenie
Mor tandru pe maci
E noapte cu vulpi pe șosele de var
Adulmec zăpezi de catran și absurd
Mi-e deal într-un hău de iubire și iar
Mi-e vale de colții săpându-mă surd.
Mi-e teamă de ieri într-un mâine trecut
În bernă mă plec si mi-e negru de ploi
Călugării râd cu un râs prefăcut
Când dinți de șacal mă târăsc prin noroi.
Sunt barcă la mal troienită de spini
Pe funii de pod tot oftez piei de lup
Ucide-mă, timp, eu am sânge pe crini
Și pâinea de azi mi se sfarmă de trup
Să plec, aș pleca, mânăstire de dragi
Să mor, aș muri, rămânând nenăscut
M-aș face prohod de iluzii în fragi,
Pe bocet de iezi m-aș întoarce în lut.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre moarte, poezii despre șosele, poezii despre văi, poezii despre viitor, poezii despre teatrul de păpuși sau poezii despre sânge
Prea ocupat
Când m-ai văzut, mergeam pe drum,
Părea că te-ar fi amețit
Aroma-mi fină de parfum,
Stimate domn prea obosit.
O clipă m-ai privit, intens,
Mi s-a părut că mi-ai zâmbit,
Nu ți-am răspuns, nu avea sens,
Păreai un domn prea ostenit.
Ne-am mai intersectat o dată,
Ai îndrăznit de mi-ai vorbit,
Eu am rămas cam încurcată,
Stimate domn prea obosit.
M-am întrebat ce căutai
Pe drumul meu, tu ai oftat,
O clipă numai mă priveai,
Stimate domn preocupat.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (29 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre nevinovăție
Ora trei
(In memoriam - Ana Podaru)
E ora trei ce te-a chemat,
în rochie de mireasă te-a-îmbrăcat,
sufletul ostenit ți-a primenit,
te-a scos din drum întroienit.
Acuma zbori prin galaxii
și țeși marame de lumină,
de sus privești copii și flori
îmbraci pământul în iubire.
Aleargă cai nepotcoviți
cu coame-n vânt, de dor nebun,
te caută, nechează-n drum
și lasă-n urma lor doar scrum.
Bat clopote a jale mare,
în plină toamnă răsar macii pe cărare.
Pământu-i înecat de lacrimi
copacii-îmbătrâniți te cheamă
dar tu continui al tău drum
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vânt, poezii despre stele sau poezii despre rochii
Și de sus, dintre luceferi...
Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare,
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă, prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.
Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.
Și de sus, dintre luceferi... raza lui lumină încă,
Iar cuvintele-i de aur, neclintite, ca o stâncă,
Mai hrănesc dureri de suflet și dorințe mai hrănesc,
Prin esența lor de leacuri strânsă-n graiul românesc.
Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem.
Versul lor... e doar o umbră, ostenit, fără foșnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre gânduri, poezii despre versuri, poezii despre stânci, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie