Epigrame despre o stana iarna, pagina 12

Gândul milostiv mă leagă
De pantofi şi botoşei:
Iarna, vara, văd că-şi bagă
Toţi... picioarele în ei.

Acum, când este-alunecuş,
În iarna ce am început-o,
Se bucură un spiriduş
Şi mulţi tinichigii auto!

Timp de iarnă, minunat,
Bate-un vânt călduţ, e soare,
Pentru cel pensionat,
Excelent la... decolare!

epigramă de Aurel Enică din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecţionată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie iarnă, fie vară,
Da orice pentru-o ţigară,
Pe ţigări da banii pânii,
Iar acum îşi dă... plămânii.

Vine cu-atâta risipă,
De zăpadă şi de frig,
Candidat eşti la câştig
De răceală şi de gripă.

Geaba-mi pun calorimetru,
Fi'ndcă gigacaloria
Când zăpada e de-un metru,
Îmi sporeşte datoria.

Când e timp capricios
Şi din cer cad flori de măr,
Luăm iarna-n serios
Şi guvernul în răspăr.

Iarna mie îmi convine
Şi cu ea mă-nţeleg bine
Şi fiind Săgetător,
Să spag gheaţa... mi-e uşor!

Că e iarnă, că e vară,
Frig sau soare arzător,
Scoate câinele afară...
(Fiara-i în interior!).

M-am întrebat de multe ori:
Cum e posibil să se-ntâmple
Ca fulgii ei aşa uşori
Să-mi cadă-atât de greu pe tâmple?

<< < Pagina 12 >

o stana iarna