motto despre copii

Brâncuşi: Eu am crescut pe izlaz... N-am avut guvernantă! Franţuzeşte am învăţat singur. Am muncit de mic. Ucenic la un negustor de butoaie, băiat de prăvălie, birtaş. Mă jucam şi visam doar în pauza de masă. Munca pentru copii este un supliciu.

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jackie: Hei, poate ar fi mai bine dacă ar spune fiecare câte ceva despre sine. Încep eu... îmi plac fardurile şi dietele. Şi lui Steven îi plac chestiile negre şi aruncatul obiectelor în geamuri.
Broke: Bine, eu am fost şefă de promoţie, particip la maratoane şi meditez copii la latină.
Kelso: Păi, eu am aruncat cu ouă în şeful promoţiei din clasa mea, într-un alergător de maraton - o, şi în nişte copii de la ora de latină.
Hyde: E chiar amuzant.
Brooke: Şi cum v-aţi cunoscut?
Jackie: Michael şi cu mine am fost împreună vreo trei ani.
Hyde: Apoi i-am furat-o eu.
Brooke: Stai puţin - ce ai spus?
Kelso: Nu, nu, nu ai fi putut să o furi dacă eu nu aş fi înşelat-o primul.
Brooke: Ia stai puţin.
Kelso: E... sună mult mai rău decât a fost în realitate. Am înşelat-o numai cu sora lui Eric, iar cu celelalte fete am fost atunci când eram certaţi pentru că o enervasem cu ceva. Dar niciuna din ele nu erau surori, în afară de cele două care erau surori.
Hyde: A adus vorba de cele două surori. Grozav.
Brooke: Cred că am făcut o greşeală. Mai bine plec.
Kelso: Nu, Brooke, aşteaptă... am fost cu multe tipe, cu multe... multe... multe de tot.
Jackie: Asta nu te ajută deloc.
Kelso: Uite ce e, lasă-mă să o iau de la început... poate că nu suntem cuplul perfect, dar eu te plac cu adevărat. Cred că ne-a fost sortit să avem acest copil împreună.
Brooke: Michael, unor oameni le este sortit să se cunoască într-un tren sau la Paris, nu într-o toaletă la un concert Molly Hatchet. (Brooke se ridică şi pleacă.)
Kelso: Soartă. Amice, nu folosi niciodată într-o ceartă un cuvânt pe care nu eşti sigur că îl înţelegi.

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jesse: Ai copii?
Celine: Da, doi... Rahat!
Jesse: Ce e?
Celine: I-am lăsat în maşină cu geamurile blocate acum şase luni! Crezi că sunt bine? (Râsete.)

replici din filmul artistic Înainte de apus
Adăugat de Cotoarbă Gina Liliana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bess Foster (uitându-se la copii): Sus şi jos, sus şi jos. Noi de ce nu putem face la fel?
Georgiana, Ducesa de Devonshire: Acum suntem prea sus să mai cădem.

replici din filmul artistic Ducesa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titel: Aşadar, copii, trebuie să vă dau o veste trăsnet! Dar, mai întâi, ce vroiam să vă întreb? Cine poate să-mi spună ce scrie pe anunţul de la intrare?
Harry Potter: Care, că-s mai multe?

replicile de început din piesa de teatru Hollywood Mirage, Partea Întâia, scenariu de Ioan Sapdaru
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marcy: Uitaţi ceva care ar putea să ne placă la toţi: este un film de artă străin despre o tânără peruviană care trăia în pădurea tropicală şi visa să aibă o bicicletă.
Al: Ceva sâni?
Marcy: Este un film al lui Francois LuMach. El explorează mintea!
Al: Ei bine, aş prefera o producţie a lui Joseph Zipper: "S-au revărsat din sutien".
Jefferson: Marcy, s-ar putea să-ţi placă. Este un film despre femei.

replici din filmul serial Familia Bundy
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marianne: N-am fost niciodată în viaţa mea atât de recunoscătoare cum îi sunt doamnei Jennings. O, Elinor, mă voi întâlni cu Willoughby, iar tu cu Edward. Ai adormit?
Elinor Dashwood: Cu tine în cameră?
Marianne: Nu cred că eşti atât de calmă pe cât pari, Elinor. Nici măcar tu. O, nu voi dormi deloc în noaptea asta. Şi despre ce ai vorbit atât de mult timp cu domnişoara Steele?
Elinor Dashwood: Despre nimic important.

replici din filmul artistic Raţiune şi simţire, scenariu de Emma Thompson, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anton Ego: Din multe puncte de vedere, munca unui critic e uşoară. Noi riscăm foarte puţin şi totuşi ne bucurăm de o superioritate faţă de cei care îşi supun creaţia şi, totodată, sufletul judecăţii noastre. Noi prosperăm de pe urma criticilor negative, care sunt amuzante atât de scris, cât şi de citit. Însă adevărul amar, pe care noi criticii trebuie să-l acceptăm este acela că, în această mare ordine a lucrurilor, banalul este mai important decât criticile noastre care îl denumesc astfel. Dar sunt şi momente în care un critic chiar riscă, şi anume atunci când el descoperă şi apără ineditul. Adesea, lumea este necruţătoare cu noile talente, cu noile creaţii, ineditul are nevoie de susţinere. Seara trecută am trăit ceva nou, o mâncare excepţională de la o sursă absolut neaşteptată. A spune că atât mâncarea cât şi creatorul ei mi-au pus la încercare prejudecăţile despre gătitul de înaltă clasă, ar fi interpretare grosolană a lucrurilor. M-a zguduit din temelii. În trecut, nu am făcut un secret din dispreţul meu faţă de celebrul motto al lui Gusteau: Oricine poate găti. Dar îmi dau seama că de abia acum am înţeles cu adevărat ce a vrut să spună. Nu oricine poate deveni un mare artist, dar un mare artist poate veni de oriunde. Este greu să-mi imaginez origini mai modeste decât ale geniului care găteşte acum la restaurantul lui Gusteau şi care este, în opinia acestui critic, nimic mai puţin decât cel mai bun maestru bucătar al Franţei. Mă voi întoarce în curând la restaurantul lui Gusteau, dorind mai mult.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sylvia Fine: Yetta! Aceştia nu sunt copiii lui Fran! Fran n-are copii! Nu e măritată! E singură cuc!
Fran: Mai tare, mamă! Cei din Uruguay nu cred că te-au auzit!

replici din filmul serial Dădaca
Adăugat de Alexandra Bleoancă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giselle Levy (despre o pictură abstractă contemporană): Ăsta e de Jackson Pollock.
Susan Delacorte: Într-un cuvânt.
Connie Baker: De abia începusem să mă obişnuiesc cu ideea că o bucată de carne moartă şi plină de viermi este artă. Acum asta?
Susan Delacorte: Vă rog, spuneţi-mi că nu trebuie să scriem un eseu despre asta.
Katherine Watson: Fă-mi o favoare. Faceţi-vă vouă o favoare. Nu mai vorbiţi şi priviţi. Nu vi se cere să scrieţi un eseu. Nu vi se cere nici măcar să vă placă. Dar vi se cere să luaţi tabloul în considerare.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!