morminte

Două schelete, scoase de Liviu Dragnea (preşedintele PSD) din morminte ca să voteze cu PSD, discutau în faţa cabinei de votare. Unul îi spune celuilalt: ai grijă la ce ne-a spus Liviu, să nu punem ştampila de 2 ori pe PSD!

aforism de George Budoi din Alegeri, Alegători şi Aleşi: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (11 decembrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două schelete, scoase din morminte de Liviu Dragnea (preşedintele PSD, infractor condamnat pentru fraude electorale) ca să voteze cu PSD, discutau în faţa cabinei de votare. Unul îi spuse celuilalt: ai grijă la ce ne-a spus Liviu, să nu punem ştampila de 2 ori pe PSD!

aforism de George Budoi din Alegeri, Alegători şi Aleşi: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (11 decembrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Ploaie, transparenţă pedepsitoare.
arbore, statuie fără cap.
mi-aţi mai rămas, acum când luna doare
şi-n pielea lepădată a şarpelui încap?
Mai sunteţi încă preajma cărui dor,
mai licăriţi în care oseminte
când crinii, sângele pedepsitor
lin şi-l despoaie peste vechi morminte?

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morminte, nu Îl mai poţi ţine mult închis pe El! Moartea e puternică, dar mai puternică este viaţa; mai dârză decât întunecimea este lumina; mai tare decât greşeala, fapta dreaptă; credinţa şi speranţa ne spun triumfător că Iisus se va înălţa în ziua de Paşti.

citat din Phillips Brooks
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne Dumnezeul... (Psalm 88)

Doamne Dumnezeul mântuirii mele
Zi şi noapte strigă rugăciunea mea
Săturat îmi este sufletul de rele,
Ia aminte, Doamne, nu Te-ndepărta.
De lăcaşul morţii am ajuns aproape
Şi cu morţii astăzi mă înşir la rând,
Vin înmormântaţii, vin să mă îngroape,
Printre morţii lumii mă trezesc plângând.

Doamne, mă-nconjoară morţii din morminte,
Doamne, cu-ntuneric m-ai lăsat zidit
De niciunul astăzi nu-Ţi aduci aminte,
Mâna Ta mi-apasă sufletul trudit.

Şi cu valuri grele mă loveşte-ntr-una,
De atâtea lacrimi ochii mi se sting
Şi pe capul care a purtat cununa
Fire de zăpadă înfloresc şi ning.

Pentru morţi, o, Doamne, mai lucrezi Tu oare

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudo-spleen

sunt
ani de când sapi
încercând inutil
să găseşti
comoara
aurul
sau ce
crezi că
se ascunde
în mâzgă
sub iarbă
în morminte

o lopată
nu e de ajuns
să-ţi deschidă calea
ridică numai ochii
deasupra sunt luminile
sunt poveştile nesfârşite

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Hulubei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţe

Scapără-n noi tăciuni de cuvinte,
Orbim de-ntuneric, murim printre zări,
Se-aud vâjâind crini pe morminte
Renasc negre vase plutind peste mări.

Pornesc către noapte călcând peste vânturi,
Lovesc cu uitarea trupuri de nori.
Mori, omule strivit între gânduri,
Alungă mireasma durerii de flori!

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut şi istorie

Ascult răcoarea dimineţii,
un vânt îmi umblă-n plete,
prind cuvintele din zbor
în versuri, în sonete.

Un clopot aşezat în turn,
Luna pe creste de Carpaţi,
vine mirosul de răşină
din codrii noştri fermecaţi.

Apar morminte părăsite,
istoria uitată a lor,
rămân şi crucile pe gânduri,
timpul va fi aleator.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Constantin Noica (in memoriam)

Mă simt în scrisul meu ca într-o
chilie
cuvintele ascultă toaca bătând
se strâng şi se-adună în şir de metanii
ce urcă din vale, domol, către schit.
Morminte şi flori
ici, colo o cruce
un strigăt-ecou
că urlă cuvintele-n turmă
o haită sălbatecă-lupi!
Să sfâşie tăcerea
de carne şi sânge
ce ninge cu îngeri
icoane, martiri
şi sfinţi pe statui.

poezie de Constantin St. Dogaru din Contantin Noica în amintirile şi mărturisirile unui preot ortodox (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă linişteşte cimitirul

Mă linişteşte cimitirul
Când îi păşesc tocitele alei
Cu prea-nvechitele morminte
Neîngrijite de ani grei.

Mă linişteşte cimitirul
Cu liniştea lui prea selectivă
Cu vântul ce îmi dă târcoale
Parc-aş fi divă.

Şi cerul are altă faţă
Stă trist, pornit de-o mare ceartă
Mă linişteşte cimitirul
Natura moartă.

poezie de Alin Ojog (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!