mireasa �ntre stele

Schimbarea sursei de energie, duce la o instabilitate a stelei şi aceasta începe să se marească şi să se micşoreze, uneori chiar violent. Steaua emite un flux continuu de particule încarcate (electroni şi protoni), ceea ce se numeşte vânt solar. Aceste stele se numesc stele de tip "Mira", sau stele de "tip târziu".

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele

Sunt stele pe bolta înaltă
Ce seamănă cu diamante,
Care în noaptea învoaltă
Se oglindesc fascinante.

Stele ca acestea şi pe pământ
Noapte şi zi mereu strălucesc:
Încărcate de mister ziua sunt,
Iar noaptea – de iubiri povestesc.

Şi stelele fermecătoare
Luminează în seninul pur
Cu îndrăzneală în culoare
Ca şi-n imensul cer de azur...

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Crina Decusară-Bocşan
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taurul e o constelaţie întinsă, dar în două părţi ale sale se găsesc stele mai apropiate, două grupuri de stele, un grup numit Pleiadele (Cloşca cu pui) şi celălalt Hiadele, în care se găsesc mai multe stele luminoase, printre care şi alfa din Taurul sau Aldebaran.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-lui Adrian Maniu cu prilejul apariţiei volumului său Drumul spre stele

Când am citit Drumul spre stele,
Mi-am spus la cea din urmă stanţă:
De... drumul poate-o fi spre ele;
Dar pân' la stele - ce distanţă!

epigramă de Tudor Măinescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce duminică frumoasă

Ce duminică frumoasă.
La început de această vară.
Soarele e sus pe cer
Şi se aud cum cântă păsările afară.
Tu eşti îmbrăcată în rochie albă de mireasă
Şi eu stau mândru lângă tine.
Ce duminică frumoasă, inima cântă în mine.
Ce duminică frumoasă!
La început de această de vară.
Tu eşti de acum mireasă, nepreţuita mea comoară.
Eşti ca un pom în floare.
Care răspândeşte parfum îmbătător.
Ce duminică frumoasă, sufletul îmi cântă de dor!
Ce duminică divină la început de acestă vară.
E o zi caldă şi senină
Şi ne cântă o vioară.

poezie de Vladimir Potlog (5 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul

La bunica, aici unde e satul copilăriei mele, cu perdele de fum şi cu risipă de voie bună
Mă simt a ta mireasă, mirele meu veşnic tânăr şi încăpător
Mă vreau a ta dulce sărutare, izvor nesecat de miere şi salcâm
Plec urechea spre fântâna din colţul gurii mele...
Sunt atât de secată, încât acea secetă mă va risipi puţin câte puţin
Ce linişte şi ce lacrimi îmi curg prin ochii negri-violet!
Sunt singură, dar nu sunt liberă
Nici nu pot fi decât a ta mireasa pe vecie, iubite sat.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibila nuntă

Munţii mei duhovnici au intrat în ceaţă
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri
Când miroase-a iarnă, nunţile îngheaţă
Pentru noi lunatici, imposibili miri
Vin să ţi se-nchine vânturi şi dihanii
Viscolul asupră-mi cade ca un lat
Şi ţi-aş face-o nuntă cu un sat de sănii
Şi cu felinare şi cai înstelaţi

Îmbracă-te-n alb, preafrumoasă mireasă
Aşa se cuvine în drama ce-o joc
Pe urmă plecăm fiecare acasă
Şi munţii vor pune misterul la loc

Pân-o să se-ntâmple tu vei fi căruntă
Mie o să-mi vină cea din urmă zi
Şi va fi şi-aceea tot un fel de nuntă
Şi-mi vei duce grija şi te voi iubi
Ţi-am adus, mireasă, munţii mei cu noapte
Nunţi de animale se petrec în munţi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbim despre moartea stelelor şi ne imaginăm că acestea dispar, fie lent, fie într-o explozie gigantică. Dar nu este aşa! Stele nu dispar, ci se transformă, în funcţie de cât de masive sunt, în alte tipuri de stele sau obiecte mai exotice. Vom urmări modul în care se sting diferitele tipuri de stele din Univers.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele

Le-am văzut pierind – atâtea stele!
Dar, deşi mor şi cad de pe propria elipsă,
Pe întregul cer spuzit de stele
Nu-i nici un singur astru lipsă.

Trudesc toate care sunt pe lume, însă
Nu-îndreaptă cu nimic primordiala vină;
Mereu plouă peste marea-întinsă,
Însă apa mării rămâne tot salină.

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele în plus

Pretins aviator sadea,
La bar s-a afumat niţel,
"Tăria" ce-o servise - avea
Mai multe "stele" decât el!

epigramă de Ion Romanescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!