mers

Îţi fac un singur reproş. Când mi-ai legat viaţa de-a ta – nu, nu e bine spus – de tine, fiindcă vieţile noastre au mers paralel, şi-atât, mă cunoşteai de ani de zile, şi dac-ai avut cât de cât bănuiala fondului meu adevărat n-ai fi trebuit s-o faci. Ar fi fost destule femei fericite cu iubirea ta direct proporţională cu valoarea obiectelor. De ce trebuia să m-alegi tocmai pe mine, pe care m-ai făcut atât de nenorocită cu-această proporţionalitate? De ce m-ai ales tocmai pe mine, când ştiai că-ţi păstrezi totdeauna ultimii doi lei?

Ileana Vulpescu în Candidaţii la fericire, Scrisoare către un cunoscut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hiperviziune

Prin câte hiperspaţii s-au născut,
În minte sau aiurea-n Univers,
Alături invizibili am fi mers,
Până ce şoapta cea dintâi ar fi tăcut.

Din câte stele în Ocean
Sclipirea-şi odihnesc,
Pe una numai, din alean,
Identic am ales.

Dar plini de colb stelar pe trup,
În păr cu radiaţii,
Pe Om noi l-am zidit din Lut,
Şi gheme de senzaţii.

Şi-n câte hiperpaţii s-au născut,
În minte sau aiurea-n Univers,

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea in reci nemarginiri

O stea in reci namarginiri
Au rasarit departe
Si, tremurand, parca s-a stins
Parc-a apus de moarte.

Oricata vreme au trecut
De-atunci si pan-acum,
Oricat viata s-a facut
Pustie, fara drum,

[Ori] cate zile-am risipit,
De n-au ramas pe sfert,
O inima care-a iubit
[Mai spera] in desert.

O inima care-a iubit
Deapururi are glas
Si daca toate au pierit,
Durerea i-au ramas.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor latent

Prin fumul de ţigară şi-abur de cafea,
Păşea domol o umbră diafană.
E ea sau mi se pare?!
Nu cred, adorm din nou cu capul pe tejghea.

În zgomotul asurzitor al roţior de tren,
Trec călători grăbiţi fără de ţintă
Şi-a mea dorinţă-n piept tresaltă
Şi-aştept s-apară într-o doară.

Amorul meu e programat,
Cu-al trenurilor mers grăbit.
Eu încă sper să mă trezesc
De-o mână suavă ce m-atinge pe obraz.

Şi-or trece ani, şi-or trece norii,
Pe griul cer al dorului nestins.
Şi umbrele vor trece-agale,
De dorul pasului dorit.

poezie de Ionuţ Borza (25 decembrie 2012)
Adăugat de Ionuţ Borza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii poate ar spune că acesta (antidotul suferinţei în dragoste) constă în a te arunca în braţele primei venite, dar te minţi singur, este o alegere superficială. Atunci când suferi din dragoste, nu trebuie să faci asta. Aşa dai dovadă de laşitate, de slăbiciune. Antitodul este legat de faptul că trebuie să te gândeşti unde s-a greşit, cine a greşit şi dacă se mai poate face ceva să repari ce nu a mers. Antidotul poate fi şi o perioadă de relaxare în care să încerci să nu mai repeţi greşelile trecutului.

citat din Cătălin Botezatu (ianuarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria

moto: viaţa este un voiaj scurt, scurt de tot.

călătoresc cu un camion hodorogit
şi am cel mai incomod loc

nu ştiu încotro merge,
nici şoferul nu m-a întrebat
unde vreau să ajung

lumea urcă şi coboară din mers
nu văd pe unde trecem,
de fapt nu văd nimic

călătorii se ceartă şi se încaieră
pentru cele mai bune locuri
pe al meu nu-l doreşte nimeni

într-o seară
şoferul s-a răstit la mine:
coboară că am ajuns la cap!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 18

Să te asemăn cu o zi de vară?
Frumuseţe şi balanţă ai mai mult.
În mai, ades furtuni muguri doboară,
Iar verile-s prea scurte, şi-n tumult.
De multe ori cerescul ochi prea arde,
Sau ceţuri auriul chip l-au şters,
Şi ce-i frumos din frumuseţe scade
Întâmplător, sau de-al naturii mers.
Dar veşnica ta vară nu se duce,
Minunea chipului tu n-o să-ţi schimbi,
Nu te umbreşte moartea-ntre năluce
Când în eterne versuri creşti în timp.
Cât mai respiră-n lume om, cât ochiu-nvaţă,
Trăi-va şi acest poem şi-ţi va da viaţă.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Grete Tartler
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Cu nourii tristetea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii si-astept să vii si tu...

Credeam că vii, cu albul si mătăsosul sal,
Când visinul cel tânăr a înflorit pe deal!

Cu bratele întinse visam si asteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!

Înmărmurit la usă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.

Oriunde rămurisul cel zvelt se alinta,
Vedeam cum se alintă în mers statura ta...

Înalta iarbă lină mi-o perindam prin mâni,
Câmpia mângâind-o pe unduiri de sâni...

Nicicând, nălucă albă, nu pot să te cuprind!
Suspin si azi, zadarnic, câmpia mângâind.

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea aceea era clar de lună

În noaptea aceea era clar de lună,
Când noi ne-am contopit în Univers,
Din mintea mea nimic nu mi s-a şters,
De-atunci, de când visat-am împreună.

Am aşteptat ca luna să apună,
Privind-o cum aleargă-n lungu-i mers,
S-au transformat cuvintele în vers
Şi-apoi ţi le-am făcut ţie cunună.

O noapte doar, din mii de nopţi trecute
A fost altfel la chip şi semănare,
S-anfiripat în gânduri neştiute,

Pentru-a aminti eterna preschimbare.
Alerg mereu spre zări necunoscute,
Cu vraja unei nopţi de înfiorare!

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Se zice şi s-a zis că-i un secret

Al artei, să compui macame-arabe,

Să ştii să faci o odă unei babe

Şi, fără fond, să faci un bun sonet.

Deci vreau cu orice preţ să fiu poet

N-am fond, precum vedeţi, şi versuri slabe,

Şi-njur şi numai tropotind silabe

Şi şterg mereu şi şterg şi merge-ncet.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!