mare om mare caracter

Aruncarea în valuri

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Împleticiţi în sare şi guvizi
Să fie marea templul nunţii noastre
Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi.

Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge
Şi te sărut cu univers cu tot
Pe zarea sfâşiată de păcate
Plutim râzând şi ne iubim înot.

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Şi să trăim în mare neînfrânt
Să ne luăm dacă voieşti la vară
Trei săptămâni concediu pe pământ.

Ţi-am spus demult că pe pământ sunt rele,
Ti-am spus că marea-i căpătâiul meu,
Ţi-am pregătit o flotă scufundată
Şi-o nuntă pe-un vapor de minereu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare, Nisip

Mare, Nisip, Mare
toate legate prin fulgul auriu
al vieţii!
Nisipul legat de mare
prin firul nevăzut al algei
Marea legată de Nisip
prin şnurul de aur al iubirii
pentru Ninfă,
Soarele legat de Nisip
prin firul puterii energiilor
Soarele legat de Mare
prin firul puterii vieţii,
toate legate de-un fir invizibil
ce pluteşte-n pântecul Universului!
totul se repetă oriunde în lume
totul este legat de apă şi Soare, de viaţă.
omul alege Marea, Apa, Soarele
sau alege moartea, sau a ales moartea?
unii aşteaptă răsăritul
cu speranţa vie a destinului!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare iarnă şi-o pticat

Mare iarnă şi-o pticat,
Oile tăte-o zd'erat,
Păcurar le-o auzât,
Jos la ele-o coborât
Pă scară mândră
De ceară,
Culegându-şi flori
De vară;

De mânună fetelor,
De struţuţ feciorilor,
De pană nevestelor.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Băsescu, preşedinte al României între 2004-2009, 2009-2014, cel mai mare demagog al tuturor timpurilor (pamflet)

Spunea, pe drept, un sociolog,
Că e pe-obrazul ţării-o pată
Şi-i cel mai mare demagog
Din câţi au existat vreodată.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 martie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pitic

Un pitic cu nasul mare
Şi cu barba de un cot,
Ajutat de-al său nepot,
Mestecă-n oala cea mare.

Îşi ajută soţioara,
C-a alunecat pe scara
Care duce drept în vie,
Pe o frunză aurie.

Şi este cam bolnăvioară,
Bea doar ceai de lăcrămioară.
Şi mânuţa e legată
Cu o frunză de salată.

poezie de Luiza Oana Grosu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietene

Ia o coală de hârtie
Şi vino la mine îndată
Ca să scri'm o poezie
Pentru lumea toată.

Despre soare, despre mare,
Despre o iubire mare
Care a fost odată,
Dintre un băiat si o fată

Despre tot ce ne înconjoară,
Să scri'm, frate, o poezioară!

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul se deschide lin...

În Sfânta seară de Crăciun,
Când cerul se deschide lin,
Coboară îngerii-n alai,
Pe cetini verzi cu umeri albi.

Şi veste mare au adus,
Că s-a născut Pruncul Iisus,
În staul mic sărăcăcios,
Pe fânul vitelor scrumos.

Maria pruncul înfăşa
Şi îngenuchind Ea mulţumea,
Că în Leagănul Crăciunului,
S-a născut fiul Domnului.

Magii de la răsărit
În mare grabă au venit,
Pruncului Sfânt s-au închinat
Şi daruri scumpe i-au lăsat.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Valeria Mahok (13 decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Providenţa, ea stie tot

Păşesc uşor ajung în viitor
Aici îmi potolesc eu gândul
Apari ca o lumină pe un nor
Eu trec peste timp sărindul

Valuri şi luciul apei de mare
Apari într-un chip omenesc
Luceşti te scalzi ca un soare
Ştii, omule, pe tine te iubesc

Nu mă-ntreba de ce şi cum
Căci providenţa, ea ştie tot
În marea cu tine vreau să-not
Sortiţi amândoi acelaşi drum

Te prinzi de mâna mea arzând
Mă arunci în val, cobori în mare
Mângâi părul îmi umbli-n gând
Mă dizolvi usor ca sarea în mare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa cea repede

S-a pus la îndoială piatra
ca vorbire.

Au zis de fluture că este
o respirare, –

de cartof, de porumb şi de prună,
strigăt de nefiind, –

la fel de porc, de capră şi de lună,
fel de mestecând.

Ei n-au ştiut nici să citească
leul în alergare,
că literă preeste şi zeiască.

N-au descifrat câmpia mare,
marea cea mare,
viaţa prea singura
ce ni s-a dat...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai o patrie

Să ai o patrie, să ai un soare,
Să ai o inimă, să ai o mare,
Să ai o grădină cu flori în floare.
Să ai patrie fără sânge,
Să ai o mamă care nu mai plânge.
Să ai tot ce-ţi doreşti,
Să ai o fată frumoasă ca-n poveşti,
Să te iubească şi s-o iubeşti.
Să ai o patrie, să ai o mare
Să ai un loc sfânt sub soare.

poezie de Vladimir Potlog din Pe o ramură de grai (10 martie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!