Epigrame despre lumina diminetii, pagina 12

Sub paleta toamnei sângera grădina
Împletindu-ţi visul cu păreri de rău;
Tu făceai buchete şi furai lumina
Razelor de soare prinse-n părul tău.

madrigal de Cincinat Pavelescu
Acest madrigal face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii urcă greu Parnasul
Spre lumina lui Apollo;
Alţii călărind Pegasul
Cad din nori exact acolo.

A fost un vis, strop de lumină,
Sufletul ei, floare aleasă,
Pentru grădina cea divină,
Mult prea timpuriu culeasă.

Speranţa-n suflet va renaşte
Uniţi în jurul unui cleric,
Primind lumină toţi de Paşte,
C-am stat destul în întuneric!

Urcând pe scări, s-a stins lumina
Şi-am mai făcut doi paşi sau trei;
Şi mă strângea, la piept, vecina
Crezând că sunt... bărbatul ei.

E-al bolţii înstelate căpitan,
Căci, stins cu greu de-al razelor noian,
Când valuri de lumină îl inundă,
E ultimul ce-n ele se scufundă...

Când luna s-a apropiat de soare
Au petrecut momente-nălţătoare
Şi-atunci când le-a crescut adrenalina
... Au stins lumina.

Cât o fi în piaţă mielul,
El îşi dă toată chenzina,
Făr' să-i pese că Enelul
O să-i taie-apoi lumina!

prostie: Prostia e un văl lucios
Ţesut dintr-o mătase fină,
Ce-acoperă un cap ceţos
Să-l ocrotească de... lumină.

O ştie chiar şi-un găgăuţă
Că noi ne tragem din maimuţă,
Dar trebuie să fac lumină:
Maimuţa n-are nicio vină!

<< < Pagina 12 >

lumina diminetii