luca gena

Petiţie către guvern

Aţi aruncat pe lefegii
În drum cu dame şi copii,
Le-aţi smuls modestul lor dejun,
Le-aţi smuls chiar francul de tutun.

Miniştri cruzi! Mai bine v-aţi
Fi hotărât să suprimaţi
Atâtea mii de sinecuri,
Nu pânea de l-atâtea guri!

Pe nevoiaşii cei infimi
Nu trebuia ca să-i suprimi!
Guvern, pornit pe suprimat,
Ascult-al meu deziderat.

Suprima apa, vil lichid,
Al broaştelor nectar stupid;
Suprimă apa din buget,
Să bem doar bere şi mischet.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ăia din noapte

Tăcere oameni buni!
azi noapte este noaptea nopţilor,
hoţii şi vagabonzii sunt atârnaţi de grinda caselor
şi sinucigaşii din mine sunt sus pe stâlpi, sus.

Ssst, tăcere! azi e noaptea nopţilor,
ssst tăcere!
Lăeţii cu turmele lor trec calmi şi calzi
pe alee sunt brazi
şi lumea-i ascunsă în cripte
ssst, tăcere!
În balonul oraşului mârâie vântul
Închis şi tăcut
balonul se sparge,
toţi hoţii se aruncă şi fură cu toţii
toţi vagabonzii îşi smulg ochii şi-şi întorc şepcile,
sinucigaşii, otrăvurile, stâlpii, etajele,
sforile şi săpunurile,
cuţitele, apele, farmaciile sunt sparte,
lumea umblă nebună

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Gherasim Luca din revista "Alge"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozoful Blagomirea

Filozoful Blagomirea ţine-n mână adevărul,
Şi de-aceea se munceşte a seca tot călimărul
Şi-a schimba cerneala neagră într-un foc aprins defraze,
Care-n veci de veci să deie întunericului raze

Şi să lumineze mintea robilor şi celor şchiopi,
Osândiţi să rătăcească sau mereu să dea în gropi.

Cât mult bine poate face cu-un nimica Blagomirea!
Dac-ar şti ce o aşteaptă, negreşit că omenirea
Ar veni la Blagomirea implorându-i să consume,
În hârtie şi cerneală, cât de mult, oricâte sume.
Numai să-i arate-ntregul adevăr adevărat,
După care pân-acuma ea-n deşert a alergat.

Făr-această rugăminte, Blagomirea-ntr-una scrise,
Până când – vai, ţării noastre! – ochii-i pe vecie-nchise...

Multe-s operele sale, cam vreo sută de volume
Despre legile eterne şi stăpâne peste lume,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

La binecuvântare...

Doamne, azi în casa Ta
Este mare sărbătoare...
Aceşti tineri vin să-Ţi ceară
Ţie, binecuvântare!

Noi ne-alăturăm în rugă
Şi în Numele Tău Sfânt
Te rugăm să-i însoţeşti
În umblarea pe pământ!

Mână-n mână ei pornesc
Pe un drum necunoscut...
Te rugăm să fii cu ei,
Să le fii un Veşnic Scut!

Să-i uneşti Slăvit Părinte
Prin iubire şi credinţă
Şi în orice încercare
Dă-le, Doamne, biruinţă!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Luca (14 septembrie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da... nebun!

Despreţuiesc onori, avere;
De slavă m-am hrănit destul!
Alt orizont privirea-mi cere:
De-aşa nimicuri sunt sătul!

Să nu-mi azvârle-atotputinţii
Nici o favoare... Nu! n-o vreu!
Am o comoară-n fundul minţii;
De-ajuns îmi sunt acuma eu!

Trec astăzi ignorat prin lume,
Dar, trainic, las în viitor
Un semn, o glorie, un nume
Acestui imbecil popor!

Să linguşesc telurici patemi?
Reptilă eu?... Prea mândru sunt!...

Apollo calea demnă-arate-mi
Pe-acest tâmpit, senil pământ.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o iluzie...

De când ne naştem şi până dispărem, trăim o viaţă
de iluzii
Suntem tentaţi de multe ori să ne complăcem în confuzii
Avem în noi o genă anume, de la strămoşi e moştenită
Şi încercăm, să evadăm dintr-o perioadă deja trăită

Am vrea să fim artişti de cinema sau poate sportivi
de performanţă
Trăim o veşnică iluzie, fără să vrem, cu multă nonşalanţă
Privim şi admirăm un mare pianist, şi ne visăm
cântând cu sala plină
E o iluzie ca multe altele ce am trăit, doar noi suntem
de vina

Ne facem planuri despre cum averi s-acumulăm,
trăim o stare de adicţie
Suntem orbiţi, suntem confuzi, nu ne mai pasă nici
de dicţie
Ne îmbrăcăm ca nişte clovni, cu haine în care parcă
suntem goi

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu părăsiţi pe Domnul

Să nu părăsiţi pe Domnul (Ieremia 17:13)
Şi încrederea în El (Evrei 10:35)
Adunarea, înţelepciunea (Evrei10:25)
Şi cărarea înspre cer (Iov 2:13)
Aşteptaţi o înfiere (Romani 8:23)
Ceruri noi, un pământ nou (2 Petru 3:13)
Asteptaţi venirea zilei (Fapte 1:11)
Celui care a fost Erou.

Să uniţi în viaţa voastră
Credinţa (2 Petru 1:5), fapta (2 Petru 1:5), răbdarea (2 Petru 1:6)
Cunoştinţa (2 Petru 1:5), hotărârea, (2 Timotei 3:10)
Suferinţa (2 Timotei 3:11), înfrânarea (2 Petru 1:6).

Voi gândiţi-vă la Domnul, (Psalmul 119:15)
La lucrarea cea de sus (Coloseni 3:2)
La cărarea ce deschis-a
El stindardul nost' Isus (Filipeni 2:4).

Creşteţi voi spre mântuire (1 Petru 2:2)

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am râs

Am decis să nu mai scriu, de mâine,
De poimâine, minciună, ai faţa unui demobilizat,
Eu nu am râs de oameni, dar ştiu ce schimbătoare este stima,
Admiraţia cu sfârc, oamenii mai năpârlesc spre a scăpa.
Sunt strămutat, pietrele albe au devenit negre,
O roată se blochează, înjurând. Nici miezul nopţii nu te vrea în preajmă.
Pe cine acoperă ciuperca otrăvită? Cenuşa din ce carte s-a ivit?
Osana, zic eu, în zadar. Doar bufniţa lipsea şi a venit.
Ce caută Celan şi Luca pe Podul Mirabeau?
O altă lume, o lume a poeţilor damnaţi?
Tăcere, daţi tăcerii drepturile ei.
Geneza – tăcere, exitus-tăcere,
Iov complota, dar se plângea,
Vidul are culori ascunse.
Inert e-n aparenţă orice mort.
Dar Domnul e mişcare şi Cuvânt.
Ce ai de spus propriului suflet?
Demobilizare, cu asta se explică totul.
Şi dacă nu? Desigur, nu ai înţeles decât puţin,
Sunt praguri divergente peste tot,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kali

Timpul îmi şopteşte, la capătul pământului,
Îmbătat de o ultimă ceaşcă de cafea
Că tristeţea mă face mai frumoasă...
Şi am ales să rămân aşa, statică
Eliberând printre gratiile sufletului
Ultimele urme ale unui zâmbet...
Am rupt orologiul în patru păcate
Am împărtit totul în doisprezece secunde uitate
Poate...
Niciodată slabiciunile nu m-au dezamăgit
Mi-au umplut speranţe deşarte
M-au descompus până la minus infinit...
Mi-e dor de mine... Kali
Femeia care nu părea mai femeie
Doar pentru că putea să poarte o rochie cu mândrie
Azi... se scurge şi toamna din mine
În timp ce îmi îndrept paşii spre deşertăciune
Ce mai aştept şi până când?
Până când... a iubi şi a fi iubită o să valoreze
Cât toate comorile maharajahului

[...] Citeşte tot

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion Prostul

Era pe vremea când purtau
Cucoanele nişte turnuri
Şi-un malacof piramidal
Şi multe alte... umpluturi,

Ion Ciortei, un ţopârlan,
Un românaş de viţă veche,
Purtând suman, purtând iţari
Şi-o ţurcănească pe ureche,

A fost luat la militari...
Da'n loc să dea de greu şi el,
Ion ajunse vistavoi
La domnu' colonel.

Băiat voinic, făcea de toate,
Era grăjdar, spălătoreasă,
Şi vizitiu, şi bucătar,
Şi sofragiu, şi fată-n casă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!