Amuzante/comice despre joc de cuvinte, pagina 12
Albastru
Mă voi sui pe un munte
Pentru a fi mai aproape de cer
Astfel aș putea atinge
Nuanța dorită de albastru
Pentru a-mi exprima
Dorul de tine.
Voi folosi puține cuvinte
Însă le voi alege pe cele care contează
Pentru a exprima emoțiile
La fel de puternic
Precum le simt.
Râul mi-o va lua oricum mereu înainte
În întâmpinarea ta
Doar el ajunge mereu la tine
Eu doar îl urmez
Ca pe un ghid.
El alege mereu nuanța potrivită
[...] Citește tot
poezie de Ana Irina Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninotchka (la colț de stradă): Cam cât trebuie să așteptăm aici?
Leon: Păi până când polițistul va fluiera din nou.
Ninotchka: Și cam la ce intervale fluieră?
Leon: Poftim?
Ninotchka: Cât timp trece până fluieră din nou?
Leon: Ciudat, nu m-am gândit niciodată la asta.
Ninotchka: Nu ți s-a mai întâmplat până acum?
Leon: Ba da... Doamne, dacă stau și mă gândesc cât timp am pierdut așteptând semnale, cred că s-au cumulat ani întregi! Îți dai seama? O parte importantă din viață mi-am petrecut-o așteptând semnale.
Ninotchka: Cu alte cuvinte, nu știi.
Leon: Nu.
Ninotchka: Mulțumesc.
Leon: Cu plăcere.
replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agonie
Aș lupta, desigur, spre acel "mai bine"
despre care se tot vorbește în legi și documente
cuvintele, însă, mă privesc irritate
"Mai crezi în vorbe și în dreptate?"
***
Mă furișez printer rânduri, cu grijă,
să nu supăr un "domn" sau o Literă
ce înseamnă putere, onoare și bine
potopul de lacrimi vise ucide
***
Fulgerul vieții îmi bate in geam
s-aprinde în mine dorința să am
putere și bani, lună și stele
nu vezi cum fug rândunele?
***
Dar tunetu-mi aduce acel "rău necesar"
în care neputincioasă mă zbat
legi, documente, cuvinte de "bine"
și toate pentru "democrație".
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sindrofie
Feți frumoșii, harapii, călăii,
broscoii, țânțarii, dulăii
veniră la mine-n pridvor
din toate ghiocile lor.
Domnilor, iubiți vizitatori!
iată scaune, merinde, viori,
parabole, sârme, cotnar în bărdace.
Luați de unde vă place.
În seara aceasta bătrână
suntem o apă, o targă, o mână,
mari evadați din povești
fără căciuli și fără calești.
Și eu sunt frate cu voi.
Mi-e fruntea stelară, piciorul gunoi
atâtea cuvinte încurc
și tot către moarte mă urc.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ion Pena din revista "Drum", anul I, nr. 11 (mai 1940)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă iar .
E toamnă iar, în deal și în zăvoi,
E toamnă și în depărtarea dintre noi,
Parcă e trist în tot si-n toate,
Chiar și în distanța care ne desparte.
E toamnă în gânduri si-n multe cuvinte,
Te simt străin și, nu ești ca-nainte.
In șoapta ta, de ieri, de azi și poate cea de mâine
Nu simt o mângâiere, aroma cea de pâine.
Dar nu-i nimic, căci vine primăvara,
Cu florile de mai, apoi vine și vara,
Când vei dorii să-ți cauți a Ta Doamnă.
Eu o să-ți spun: Așteaptă altă toamnă.
Să fie veșnic primăvară în sufletele voastre, dragi prieteni, chiar dacă unii mă blamați.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din jurnalul unei zile (falsificatori de istorii...)
Descompune-mă-n cuvinte
în titluri de cărți
în istorii inventate
( cu sânge rece)
de bolnavi incurabili
... rămășițe ale materiei
nemodelate
în forme...
Aruncă-mă în fiecare
răscruce
în calea anotimpurilor
ce urlă a pustiu
preschimbând
fiecare gând
în boabe de rouă...
Lasă-mă pradă
lupilor iernatici
pe drumul bătătorit
[...] Citește tot
poezie de Valentina Becart din Obsesia deșertului (16 iulie 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepriceput...
Sunt săritor de coardă-nspre abis,
Îmi simt în coccis lovitura de solid.
Am vise sadice să mă afund în interzis,
Să mă transform în altceva, din insipid.
Doresc continu, ce mulți alții se feresc,
Sunt hărăzit, veșnic să lupt, ca un erou.
Am ținte, imposibil ș-izbutesc;
Căci am iubirea-n schimb, eternul nou.
E scrisu-o stâncă, munte, este o-ncercare?
Am oare darul să incit, să spun altfel?
Intuitiv am vise, sentimente... oarecare?
Am rima ne-nsoțind în ritm, sunt eternel?
Din litere ce știu, transmit cuvinte?
Pot ca să văd altfel, și crez și erezie?
Am 'ndeajuns suflet să te țin, îți pot fi minte?...
Și merit, să fac vers, să-ți scriu o poezie???...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul
Urcă pe scara vârstei în solitudine
omul cu gândurile scrise și-n vorbe
cu multe întrebări nepuse
și răspunsuri clare și lungi.
Un trup ponosit de prea multe întâmplări
care-ți mângâie auzul cu sunete difuze
un cântec de leagăn pe genunchi.
Iartă tot neastâmpărul
din pornirile iuți ale tinereții
respiră prin cuvinte alese
învelit în omături de ceară
ca într-o rugăciune.
Știe prea multe ca să mai spună
se odihnește cu pauze scurte
continuă obosit și îngândurat
cu ochi umezi, nevinovat
de dragostea cu care ne primește
pe toți în inima sa
ca pe niște copii
fără vârstă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
E o noapte potrivită pentru a scrie cuvinte.
Te doboară melancolia, dar tot iți aduci aminte.
Cu păreri de rău, imaginea lui străbate,
Umbra de cristal ce în baltă bate.
Contur de aur și ochi de smarald,
Cioplirea lui apare ca-n visul celălalt.
Întunecatele șuvițe, lumina îi atinge
Sporind speranța-mi vie ce parcă nu se stinge.
Tu mâna-ți simți atinsă de pielea cu sudori,
Dar tresărind, privirea... dispare printre nori.
O zi ce, pregătită, te-așteaptă pentru versuri,
Se pierde amăgită de lacrimi fără sensuri.
Și împletindu-se amarnic, o noapte și o zi,
Devin terestrul falnic cu versuri și solii.
[...] Citește tot
poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comoara (Epigramistului Gh. Suciu, care susține că, într-o epigramă de-a mea, "bat câmpii")
Bat câmpul literar ca pe o pernă
Și tu te necăjești, dacă vreodată,
Din limba sfântă, veche și eternă
Răsare câte-un fir de nestemată.
Bat câmpul ca pe grâu, ca un părinte,
Catrenele pe limba lor mă cheamă...
Și din făina albă de cuvinte
Îmbobocește câte-o epigramă.
Bat câmpii verzi cu frunze de mătasă.
Când firului de iarbă mă închin,
Sunt agresat cu-o bâtă noduroasă
De unul ce se crede spadasin.
Bat câmpul meu cu maci și mușețel,
Dar, George, dacă te-ntâlnesc în zare,
Să știi că te provoc la un duel,
La un duel de clinchet de pahare.
Să rătăcim, dușmanii toți să moară,
[...] Citește tot
poezie de Viorel Martin din Epigrame si poezii umoristice (aprilie 2010)
Adăugat de Sorin Gabriel Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!