imediat

Orson Welles

Orson Welles face publicitate pentru whisky
la televiziunea japoneză. E ciudat să-l vezi
aici, în Tokyo, la televizor, recomandând
japonezilor să cumpere whisky G & G Nikka.
Îl urmăresc de fiecare dată cu profundă fascinaţie.
Azi noapte am visat că regizam una din reclame.
Erau şase cai negri în film.
Caii erau poziţionaţi de-o aşa manieră
încât, când îi vedeau împreună cu Orson Welles,
oamenii ieşeau imediat din casele lor
şi cumpărau whisky G & G Nikka.
Nu era o reclamă uşor de filmat. Trebuia
să fie perfectă. A fost nevoie de multe duble.
Domnul Welles era foarte îngăduitor, vădind
un umor înţelegător.
"Vă rog, d-le Welles," parcă spuneam," veniţi
un pic mai aproape de cai."
El zâmbea şi se dădea mai aproape.
"Cum e acum?"
"E chiar bine, d-le Welles, perfect."

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile mele...

În ziua în care am învăţat să respir
ochii mei inocenţi
au văzut pentru prima oară lumina
în frunzele viilor am fost înfăşat
strugurii se transformaseră în sânge
imediat mama mi-a schimbat veşmintele
învelindu-mă în straie albe
m-am trezit într-un clinchet
de clopoţei şi-n ciripitul
unor mici vietăţi
în nuanţe pastelate
pe un fond verde intens
ochii mei deveniseră verzi
apoi am descoperit dogoarea soarelui
atâta căldură
atâta lumină
mama mă dezbrăcase lăsându-mă gol
să ma scald în razele lui
de atunci totul se repetă
cadru după cadru

[...] Citeşte tot

poezie de Iuri Iulian Lorincz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea noastră

Aş vrea să fii mereu aici cu mine,
Nu trece zi să nu mă gândesc la tine.
Vreau să mă topesc în braţele tale,
Să fim doar noi doi printre petale,
Eu să fiu ploaie, tu să fii vânt,
Să-mi alungi picăturile de pe pământ.
Să fiu o floare uitată de lume,
Într-o pustietate bizară, fără nume,
Idealuri, vise, ţeluri devenite realitate,
Să fim doar noi doi în singurătate.
Amintirile nu-şi găsesc locul aici,
Zilele se scurg, secunde mici, mici,
Lumea noastră-i de invidiat,
Închizi ochii şi ajungi imediat.
Ne iubim de cum ne întâlnim,
Doar ştim mereu ce ne dorim...
Dar stai, unde fugi aşa grăbit?
Ai deschis ochii, de ce m-ai rănit?
Am rămas din nou o floare fără viaţă,
Tu crezi că eu am inima de gheaţă?

[...] Citeşte tot

poezie de Larisa Oancea
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să lungim adevărurile

în palmă scrâşnesc gânduri...
pielea mătăsoasă a erorii înfăşoară lumea.
pe sub axiomă înfometată eu trec adesea
cu grijă să nu mă împiedic de vreun cuvânt ţuguiat.
tentaculele singurătăţii să nu-şi facă datoria asupra-mi
înfăşurându-mă.

amintirile merg pe jos prin amănunte nemângâiate
şi tot mai de aproape inconştientele raze le urmăresc.
o aureolă de atins, rostogolită atât de imediat
de poate fi suflată şi-n ochi
bârfeşte stelele mutate de vânturi pe ape.
dar eu nu hotărăsc soarta lumii niciodată;
ea e hotărâtă de şfâşietorul început.

cred că ai aflat că de-a lungul vremii
nu s-a găsit nicio muzică înţepenită
să nu mi se lege de gleznă.
numai aşa am putut mă retrage treptat din mine
şi să-mi fug uitarea prin infinitul tău...

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctor Siegfried Iseman

Când mi-au înmânat diploma mi-am promis
Că voi fi bun
Şi înţelept, şi curajos, şi de ajutor altora;
Mi-am spus că voi urma crezul creştin
În activitatea mea medicală!
Cumva, lumea şi ceilalţi medici
Ştiu ce-i în inima ta imediat ce-ai luat
Asemenea solemne decizii sufleteşti.
Rezultatul este că te vor face să mori de foame.
La uşa ta nu vor bate decât nevoiaşii
Şi tu vei descoperi prea târziu că fiind medic
Este de fapt doar un fel de a-ţi câştiga existenţa,
Iar când eşti sărac şi porţi în cârcă
Nu numai crezul creştinesc, ci şi o soţie, şi mulţi copii,
E deja prea mult!
De aceea am inventat Elixirul Tinereţii,
Fapt care m-a aruncat direct în închisoarea de la Peoria,
Etichetat drept şarlatan şi escroc.
De prea-onestul Judecător Federal!

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o durere de moarte

fugărit de femeile cu mâinile lungi
mă pot ascunde în zgârcenia cuvintelor
pot mărturisi liniştit păcatele întâmplate
modul nevinovat cum am căzut
pot sta locului fără priviri agresive
şi să trec pe lângă prăpastie după o beţie

nu mă mai ademenesc picioarele lungi
nu mai am greutăţi aşezate pe umeri
şi spaime de ce scap printre degete
pot călători cu nepăsare în lumea femeilor
insensibil şi orb prin partea lor de întuneric

respirăm cu toţii porii clipele uitării
distilăm strop cu strop licoarea mândriei
şi o bem ca pe un sirop de tuse
fără să ne aşteptăm la un efect imediat
ori la o inutilă bucurie efemeră

ne plimbăm fiecare prin gânduri singure

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixirul tinereţii [Wonkavite...]

"Când eşti bătrân şi şubrezit,
Când oasele te dor cumplit,
Când poţi să mergi numai puţin,
Când să trăieşti este un chin,
Când eşti un parazit firav,
UN ELIXIR AR FI GROZAV!
Vei avea păr şi ochi de jar,
Piele lucioasă, chipul clar,
Toţii dinţii vechi îţi vor cădea
Şi alţii noi vor apărea.
Pe şold, colacii se topesc,
Buzele moarte se trezesc,
Vor fi mai moi, trandafirii,
Şi toţi băieţii vor zâmbi
Şi în secret vor comenta
C-o fată vor a săruta!
Dar stai! Că nu-i doar ce ţi-am spus
Mai sunt şi altele în plus,
Căci vei fi tare arătos,
Dar nu numai că eşti frumos,

[...] Citeşte tot

poezie de Roald Dahl, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atraşi în politică

Mass-media – răspândind zvonuri – inventează crize
şi ne umple mintea cu umbrele anxioase ale lucrurilor reale –
un summit la Helsinki, un tratat în Egipt, un vot la ONU,
o criză constituţională-n India, un colaps financiar în NewYork.
Noi nu putem evita să nu fim atraşi în politică
(un cuvânt tot atât de mâlos ca situaţiile pe care le implică)
pentru că e necesar, nu-i aşa, să ştim ce se întâmplă.
Partea proastă e că ceea ce se întâmplă
se va ţine de capul nostru. Nici faptele, nici denaturarea lor,
nici perfidele insinuări ale mass-mediei
(chinuitoare, pentru realităţile pe care le ascund,
atât de mari şi atât de îngrozitoare),
nu pot fi verificate imediat.
Până şi studiul literaturii însăşi este "politizat" din greu.
........................................................................

Pentru prima dată în istorie specia omenească, în întregul ei,
a intrat în politică. Toată lumea joacă în aceeaşi piesă –
şi nimeni nu poate spune ce-o să se întâmple.

poezie clasică de Saul Bellow din Până la Ierusalim şi înapoi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalul

era în obscuritate şi mizerie
decuplat de la energia electrică
verde sau obişnuită
după ce şobolanii au decis
să roadă cablurile electrice
mulţi s-au sacrificat
dar au reuşit să arunce
spitalul în întuneric
câţiva chirurgi operau
la lumina lanternei tăiau
ce credeau că nu foloseşte
pacientului muribund
unii se îmbătau grosolan
înainte de a împinge uşa
ce clămpănea şi intrau
în sala de operaţii
plină de şobolani cenuşii
gândaci negri cu capul roşu
îmbuibaţi cu sânge şi puroaie
ziua nu aveai nevoie de curent

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ospăţ

Fiindcă am ajuns mai târziu
ospăţul era la felul doi
"Vapoare fierte în apă stătută"
Un fotograf ne făcea cu mâna amputată
a unei domnişoare
poze (pe sub masă) la pantofi.
Sclavii dezbrăcaţi stăteau pe jos întinşi în loc
de covoare
şi noi mai mergeam uneori într-o cameră
să ne întoarcem arcurile...
O doamnă(soţia unui evadat..) cu o pălărie
plină cu săpunuri
îmi povestea despre balonarea lui Heidegger
cu fiinţa fiinţării. Îi ieşeau bule de săpun
din urechi... aşa că am urcat în salonul
cu şosete unde am probat nenumărate feluri
de picioare.
Îmi suna inima şi m-am retras pe terasă.
Sângele îmi curgea din ochiul stâng şi cineva
a început să râdă din ochiul la care ţinea companie.

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!