Epigrame despre iarna de gheorghe dimitriu, pagina 12

Să-i fie-n casă anul cu noroc
Şi pragul bunăstării să îl treacă,
Părintele stropea cu mir şi busuioc
Şi tot sorbea, de zor, din... Busuioacă.

Afară vântul bate, ca un inamic
Şi frigul din apartament nu iartă,
Ca să nu-ngheţ şi să mă încălzesc un pic
În fiecare zi beau... ţuică fiartă.

Ca melcul merge, o repet,
Deosebirea-o reprezintă
Că dacă melcul merge-ncet,
Ajunge totuşi şi la ţintă.

Nu mi-am propus exagerate doleanţe,
Visam şi eu un trai normal oricui,
Dar nimeni nu mi-a dat speranţe
Şi poftele le-am agăţat în cui.

Toţi din bloc le ştiu de frică,
Când consumă băutura,
Căci te bat, la o adică,
El cu pumnii, ea cu gura.

Io nu prea cred, dar încă sper
Măria să se vindece de boală;
De-o lună-i cumpăr frigider
Şi proasta... tot cu mâna spală.

Dacă-i priveşti pe unii cum trudesc,
Prin Cameră sau la Senat,
Realizezi un lucru nefiresc:
Se zbat, ca musca la arat.

Bătrânii au şi ei câte-un pogon,
De muncă nici acum nu scapă;
Cu stănga lor se sprijină-n baston,
Iară cu dreapta dau la sapă.

Din ziua-n care, cel mai bun amic,
S-a îmbătat cu tulburel în cramă,
Spunând apoi că sunt avar, mojic...
Am şi uitat cum îl mai cheamă.

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Rebus Bis (aprilie 2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a spus odată crezământul
(Era-ntr-un birt, puţin mahmur)
"De ce să mai lucrez pământul
Când, de la alţii, pot să fur?"

<< < Pagina 12 >

iarna+de+gheorghe+dimitriu