Poezii despre hora, pagina 12
Când toamna aurie
Când toamna aurie
Își arată zâmbetul,
O dulce nostalgie
Îmi inundă sufletul.
Frunzele în dansul lor
Își cântă despărțirea,
Iar crenguțele de măr
Rămân cu amintirea.
Au ruginit frunzele-n vii,
Curând în horă vor zburda.
Peste ogoarele pustii,
Zile și nopți vor colinda.
Va juca cu ele vântul
Până iarna le-învelește.
Chiar când doarme-întreg pământul,
Vântul tot nu odihnește.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec-descântec
Mi-e sete de stele și lună,
Mi-e sete de mierea din strună,
Mi-e bine pe-a liniștii scară,
Mi-e ploaie, mi-e pace, mi-e țară!
Mi-e sete de-albastru și verde,
De codrul ce-n sine mă pierde,
Mi-e bine cu gândul spre mâine,
Mi-e cântec, mi-e ie, mi-e pâine!
Mi-e sete de frate și soră,
Mi-e floare, mi-e holdă, mi-e horă,
Mi-e bine, când muguri m-aclamă,
Mi-e înger, mi-e rouă, mi-e mamă!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata Norocului (Sonet Tarot)
Roata se-nvârte, timpul și destinul
Te prind în hora lor amețitoare
Urci, te fălești, apoi vine declinul,
Iar faima ta va trece în uitare.
Oriunde arunci privirea e o roată,
Căci orice lucru are-un ritm anume
Și nimeni și nimic nu o să poată
Să împiedice schimbările din lume.
De-aceea, dacă roata e-n urcare
În viață totul îți va merge bine
Dar când o vezi că începe să coboare
Nu te lupta, pe loc nu o poți ține.
Cicluri încep și cicluri se termină
Când le înțelegi, trăiești doar în lumină.
poezie de Octavian Cocoș (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansând cu lupii
Am ieșit în noaptea plinei luni
și-am dansat cu lupii...
m-am prins în hora lor nebună,
unduitor, fantastic și rebel,
urlând la lună...
am descifrat misterul ropotelor de ploaie
sfâșiată prin ramuri de copaci...
lacrimi ce vor să spele lumea
de ea însăși...
cabale îngânate de vraci...
am găsit nedorite răspunsuri
la întrebări pe care nu le-am pus...
și privesc cornul lunii-n apus...
mai ascunde în ea nepătrunsuri...
dar ceasul s-a dus...
mi-e sufletul gol, zdrențuit,
mă paște-un cumplit dor de ducă...
[...] Citește tot
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vivisectând cuvântul
litere se-adună la horă pe fila albă
condeiul se adapă cu picuri de cerneală
emoții motivate de fericirea dalbă
cuvântul se-nveșmântă în haină de gală.
din iubiri mirene se naște un poem
în cristelnița luminii se botează
dulcele grai lansează un fonem
mirările de noapte scânteiază.
vivisectând cuvântul curge sânge
se adună tristețea în sufletul meu
sunt deseori o literă ce plânge
după un ideal cu bunul Dumnezeu.
lumina ce pătrunde mă constrânge
să aflu de la ea cine sunt eu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oda bucuriei
de-aș fi un cântec vesel fără moarte
m-ar intona și stelele și corbii
dar sunt o slovă într-o ternă carte
conduce la extaz și surzii și orbii.
sunt versul limpede în ocean de amor
mă spală de păcate valuri de smarald
voi iubi cuvântul până am să mor
mă amăgesc cu dorul unui herald.
zămislită din sânge aleasă de soartă
sunt litera zidită în necuprins
transform secundele în pură artă
oda bucuriei în hora m-a prins.
zâmbete stelare pe cer mă poartă
ca pe o flacără cu dor nestins.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E vară, Sânziene și-i mister!
Adie vânt în clopoței de fier
Și focuri se aprind în fapt de seară
Să vină Sânzienele să ceară,
Să se deschidă porțile în cer!
Se prind de mâini, și-al nopții temnicer
Cu vraja glasului îl înconjoară,
Și lacătele-nchise le doboară,
Să se deschidă porțile în cer!
Sub talpa goală neîncrederi pier;
Iubirea-n noaptea asta-i re-nnoită,
Noroc răsare-n hora tropotită,
Să se deschidă porțile în cer!
Adie vânt în clopoțeii de fier
E vară, Sânziene, și-i mister...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purificare
Fă-mă să vreau, să mă scurg de păcate,
Cu tine-n lumină să mă adâncesc!
Fă-mă să vreau, nu doar ce e firesc.
Cu tine să simt că totul se poate.
Ia-mă de mână și arată-mi calea,
Unde crezi că-i posibil să fie altfel...
Să nu mai existe nimic la fel,
Glăsuire să poarte numai iubirea!
Prinzându-ne-n hora trăirii eterne,
De a fi doar pe placul a ce e frumos,
Nimic să nu poată să ne tragă-n jos.
Să lăsăm nemurirea să intre în vene!
Tot ce este etern să rămână cu noi,
Să nu fim nevoiți să rămânem pustii...
Să lăsăm moștenire viitorilor fii
Doar ce poate sfinți: veșnicia din noi.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (22 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem
S-a dus dracului țara toată,
Nici nu trăim, nici nu murim,
E-o criză clar de libertate,
Și mult prea mult, e prea puțin.
Prea mulți golani, prea puțini oameni,
Azi și nimicul este prea,
Nu mai vine nimeni cu ziua
Și nu se mai bea secărea.
Se duce patria de râpă,
Iar noi suntem și proști și orbi,
Prea lași să încropim vreo trupă,
Pe trădători să-i dăm la corbi.
Se duce patria cu totul
Și noi privim ca pe la nunți,
Fantome-n hora tricoloră,
De zimbri coborâți din munți.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să n-ajung fată căruntă
Iată-mă în sat la horă
Că mi-s bună a fi noră,
Mi-am pus ia cu altiță,
În păr, flori de garofiță,
La gât șiruri de mărgele,
Și cercei din albăstrele,
O maramă ca o spumă
Dăruită de-a mea mumă,
Vâlnic roșu cu beteală
Prins la mijocel cu fală
Și-n picioare opincuțe
Strâns legate cu nojițe.
Pe furiș, lângă un nuc
Unde-adesea eu mă duc,
Mi-am pus busuioc în sân,
Flori culese de prin fân,
Multe inimi să vrăjesc,
Flăcăi mulți să amețesc.
Voi pleca de-aici în zbor
Cu cel care-mi poartă dor
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!