Poezii despre fulgere apoi tunet, pagina 12
Durere nemărturisită
Ne-mpotmolim în nisipoase umbre,
Cerul se-nlăcrimează a furtună,
De plumb, priviți cum pleoapa ni se umple!
Durerile priviți cum se adună!
Murim tăcut cu fiecare clipă,
Ne-nmormântăm în proria cenușă,
De-acuma pleoapa nu se mai ridică
Și nimeni nu mai vrea să bată-n ușă.
La tâmple cad și fulgere și cețuri...
Uitate umbre pier în depărtare,
Este târziu și ne rănim cu versuri
De sentimente cutremurătoare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul timpului meu
Nepotolit de dragoste
în datini,
am drumuit sublimul,
veșnic bătăios;
de-acum, mă pot numi
drept orizont de patimi,
năucit în cânt,
de sus și până jos.
Din mine, fiecare fibră
scoate-un sunet,
fiecare vorbă
are-o rezonanță sonoră;
cerul timpului meu
răzvrătit de tunet,
freamătă de dor,
vibrând adânc în oră.
Suflețele,
te-nalță distins cariatidă;
[...] Citește tot
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce?!
Ce ploi?! Ce lacrimi?! Ce dureri?!
În evantai de liliac și cânt de floare de cais,
În dans de lebede pe lac,
În nopți de sticlă?! Sau în vis?
Ce vânt de nebunesc poem?
Pe portativ de albe stele;
Plutește ca un nufăr blând
Dumnezeiască mângâiere...
Dar ploi în sânge gri țâșnesc
Și sufletu-i rănit de fulger...
Pe pat gătit cu flori sânger,
Cu lutul, iată, se-nfrățesc.
Și ființa mea-i de-acum un tunet...
Ce ploi?! Ce lacrimi?! M-am născut,
Transcendental să urc spre mâine,
Să fiu condei de fapte bune
Și să fiu pită de cuvânt...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară dezoxiribonucleică
Plouă în cana cu fulgere.
De la demisol se aude antipământeana.
Greierii mi-au născut o mașină de cusut
gândaci.
În ghiveci șarpele udă ochelarii de soare
cu ochii tăi pătrunzători. Vin!
Curge vin în robinetul semaforului din gară.
Mă întorc cu tramvaiul să-mi caut mama
căzută din buzunar
undeva
între stații și dinți.
Din omoplați bucătăreasa
mă cheamă să stau masă.
Vecina își arde părul. Nu-i pasă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mașina de cusut
O lună de cireșe
O lună de cireșe
stau prinse
în pleoapele stelare,
ca niște muze
sperând să cadă
ploi trezite
cu fulgere nemărginite
prizându-le
în fotografii străpunse
de aripi contopite
în priviri libere.
O lună de cireșe
flori albe
roșii pete
prelinse-n
dulci sentimente
duios pătrund
în aerul scufundat
de degete desenate
[...] Citește tot
poezie de Maria Dumitrache DMP din Port balerinii cu aripi (2012)
Adăugat de portbaleriniicuaripi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans al taifunului
Suflă vântul rătăcind
Prinde sufletul iubit
Stinge stelele urlând
Cu un tunet s-a izbit
Iarba s-a urcat la nori
Cerul este o verdeață
Aștri dansează în doi
Valuri albe fără ceață
Cerul cade pe pământ
Stele se-aprind gălbui
Pornește aprigul vânt
Un dans al taifunului
Un luceafăr suferind
Vântul iubita -i răpește
Suflet chinuit plângând
Jalea lui cerul înverzește
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoț de stele
De pe cerul rece, înstelat,
am furat un pumn de stele
și pe- un țărm îndepărtat,
am început a mă juca cu ele...
Sta Luna paznic peste boltă,
își număra turma de astre...
Când mă vede, se revoltă,
aruncând fulgere albastre.
Spășit, în noapte mă-ntorc,
scot din buzunar câteva stele,
mintea insistent mi-o storc...
Ce-aș fi vrut să fac cu ele?
N-aș fi vrut să fac nimic cu ele,
am vrut numai să le ating
și am devenit un hoț de stele,
să le fur... cât nu se sting.
poezie de Ioan Friciu (aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce eșec frumos!
Când îți pregătești mintea pentru succes
Vezi drumul în toate încheieturile lui
Cotituri, răscruci, suișuri, coborâșuri
Ești gata să te faci una cu săgeata arcului
Zbârnâind printre vârtejurile calculate
Dar vine un tunet răsunet din altă parte
Și te aruncă de pe drumul tău direct în șanț
Zdrobit în ratarea neașteptată sângerie
Îți lingi rănile cu gust dulceag amăriu
Ar fi fost o biruință luminoasă rece
A rămas un doar un eșec frumos
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecata de apoi
la judecata de apoi
dumnezeu nu va participa.
dacă va fi într-o duminică de toamnă,
dumnezeu va fi liber
și se va odihni după ce ne-a făcut-o,
lăsându-ne pe noi să judecăm
cu mintea cea din urmă!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (6 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
Soarele-a apus, învăluit în arămiul cerului.
Încet a dispărut, plecând dinspre această lume,
Lăsând loc lunii argintii.
Miros de primăvara-i peste tot,
Și triluri mii și mii se-aud în depărtare,
În jur e mare gălăgie, înainte de culcare.
Acum e liniște și nu se știe ce va veni să fie,
Furtună, ploaie sau tot liniște...
Tăcere de mormânt ce ne-nfioară.
Calmul... încet, încet se pierde și foșnetul
De frunze multe realizat, preia iar scena.
Un fulger și un tunet vestesc o noapte de furtună.
poezie de Irina Matei
Adăugat de Claudia Antoche
Comentează! | Votează! | Copiază!