floare de colt

Nu există fiinţă umană, fie că locuieşte în Africa, în Asia sau în Rahova, care să nu fi văzut un film, să nu fi rupt o floare, o fată sau un băiat, după cazul care este fiecare.

perlă de Marian Vanghelie
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Iubita mea din colţ de stea
Te-ai instalat pe monitor
Şi de acolo-n dormitor
Iubita mea... sunt muritor

Nu pot să dorm, nu pot să plec
Cum să te las închisă-n casă?
Când mă priveşti întrebător
Îmi pari atâta de frumoasă!

Aş vrea să plâng, aş vrea să râd
O simt ca tragi-comedie
Interpretată de noi doi
Într-o fantastică regie

Şi-acum... ce am să fac cu tine?
Mă uit... ideile îmi pier..
Orice ar fi.. nu pot să risc
Iubita mea ca să te pierd

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor...

O potcoavă,
Un coşar,
Un trifoi cu patru foi,
Câte-o floare,
Inimioare,
Buburuze stând pe foi,
Toate ne sunt mărţişoare
Ce-s înfipte-n piept la noi,
Personificând venirea
Primăverii cu-ncălzirea...
Şi noroc mai ai în caz
Plăteşti mai puţin la gaz...

poezie de Vasile Zamolxeanu (1 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pizza fără brânză

Cred că pizza fără brânză
E ca bricul fără pânză,
E ca floarea fără floare,
Ca mâncarea fără sare,
Ca salata fără ceapă
Şi ca Roma fără papă.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (9 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce se serveşte poezia?

Poezia se serveşte cu dragoste,
a şoptit fata aceea cu ochii mari şi umezi, de după colţ.

Poezia se serveşte cu o mângâiere pe frunte,
a rostit repede un copil şi a fugit intimidat.

Cu o cană de lapte cald şi biscuiţi,
a spus femeia cu capot verde, care întindea rufe pe sârmă.

Poezia se serveşte cu o cafea neagră şi în timp util,
a mustăcit din maşină, la semafor, un şofer grăbit.

Poezia se serveşte cu puţină tărie,
a mormăit un chefliu moleşit pe o bancă.

Noi servim doar epitafuri cu medicamente,
a zâmbit un medic cu cinismul unui salon de spital.

Ascult, merg mai departe şi iar întreb:
Voi ştiţi cu ce se serveşte poezia?

poezie de David Daniel Adam (22 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înrolat în viaţă

De-aş fi Eminescu oare

m-aş mai naşte dintr-o floare

sau aş sta cuminte-acasă

altora nu prea le pasă

De români şi România

ocupă-se netrebnicia

nu c-am fi popoare dure

doinele ce pot să-ndure

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme 00 (13 ianuarie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka (la colţ de stradă): Cam cât trebuie să aşteptăm aici?
Leon: Păi până când poliţistul va fluiera din nou.
Ninotchka: Şi cam la ce intervale fluieră?
Leon: Poftim?
Ninotchka: Cât timp trece până fluieră din nou?
Leon: Ciudat, nu m-am gândit niciodată la asta.
Ninotchka: Nu ţi s-a mai întâmplat până acum?
Leon: Ba da... Doamne, dacă stau şi mă gândesc cât timp am pierdut aşteptând semnale, cred că s-au cumulat ani întregi! Îţi dai seama? O parte importantă din viaţă mi-am petrecut-o aşteptând semnale.
Ninotchka: Cu alte cuvinte, nu ştii.
Leon: Nu.
Ninotchka: Mulţumesc.
Leon: Cu plăcere.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiat

De când se poartă "doctorate",
La case mari, doar plagiate,
Om serios, cu păr cărunt,
Mă simt atâta de mărunt...

Am studiat în facultate,
Creieri tocindu-mi, pix şi coate,
S-ajung acum cu-acest sindrom,
Că-n lume-aş fi ultimul om;

Vecinii buni, de-odinioară,
Cu mine,-n lift, nu mai coboară
Şi sunt tratat de-orice amic,
De parc-aş fi om de nimic,

Şi-apoi, când merg la lăptărie,
Doar florăreasa-n colţ mă ştie,
Ţăranii-n piaţă, când apar,
Nu-mi vând nici brânză, nici mărar,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tandreţe (Satiră)

Gălbuie ca o omletă,
Iubito, eşti o cometă
În primejdie să cadă,
De nu te-aş ţine... de coadă.

În zboru-mi de asteroid
O clipă ochii nu închid,
Să fiu alăturea de tine
Atât la rău, cât şi la bine.

O veritabilă purcea
Să ştii că eşti, iubita mea,
O scroafă din care-i plac
Să se urce în copac.

Pe câmpul unde-ncântă macii
Iubita mea, eşti Coada vacii,
O buruiană ca oricare,
Care se crede că e floare.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orhidee şi portocal I

Catifelatele frunze de orhidee, primăvara,
Şi florile strălucitoare de scorţişoară, toamna,
Îşi sunt suficiente lor însele, asemeni vieţii,
Care le adaptează celor patru anotimpuri.
Şi atunci de ce crezi că un eremit din pădure,
Alintat de vânturi parfumate, încântat de o anume frumuseţe,
Ar cere să fie transplantat în altă parte
Mai mult decât ar face-o oricare floare naturală?

poezie de Zhang Jiuling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!