fericire+si+ura

Intermezzo liric

I

M-au chinuit, adesea
Amar, necruţător,
Cu dragostea lor, unii,
Ceilalţi cu ura lor.

Mi-au pus venin pe pâine,
Venin şi în urcior,
Cu dragostea lor unii,
Ceilalţi cu ura lor.

Dar dintre toţi, iubita
M-a frânt cel mai cumplit:
Nu m-a urât vreodată,
Dar nici nu m-a iubit.

II

Băiatul iubeşte o fată,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Heinrich Heine, traducere de Mihai Beniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

Dragostea e nemuritoare
Chiar de uneori mai doare,
Nu se stinge niciodată
Cu iubire de-i udată.

Poartă sufletul spre rai
Şi multe nopţi cu lacrimi ai,
Şi iti doreşti doar fericire
Momente dulci de iubire.

Dragostea când e trăită
Şi ai inima împlinită,
Înfloresc toţi trandafiri
Ca să îi dăruieşti iubirii.

Depinde ce vrei în viaţă
De o vrei tristă ori frumoasă,
Totul este în puterea ta
De vrei omule dragostea.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih Mariei Cataleya

M amă - duh şi lumină, esenţă divină,
A rcă pe care, poposeşte o floare -
R oză şi rază, ce-n taină veghează
I nima ta, Julia.
A rgint din lumină, fericire şi tihnă.

C a un balsam, copilă, te am!
A notimp de iubire, vis, fericire,
T aină şi soare, lumină, culoare,
A lergi, dinspre cer spre pământ, aurul stelelor culegând.
L a mama te-ntorci, căci doar ea îţi va da
E nergie, spre cer să te-nalţi ca semenii-brazi.
Y ellow - galben solar rugină de jar.
A stru şi regină stelară, frumoasă şi blândă.
.... Sălăşluind în universul de ceară, în noi şi-n afară.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

sub clar de lună -
lacrimi de fericire
în şampanie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura

E duşmanul nevăzut,
Însă foarte de temut;
Chiar tu însuţi îl hrăneşti
Şi-al tău suflet i-l jertfeşti.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neprelucrat(ă)

ninge ninge şi ninge cu plumb peste tot ramul de orbi
mirul nu mai atinge culorile
trei sunt din care se nasc toate
cineva spunea că ordinea corectă ar fi alta
îi dau dreptate pentru că
de la credinţă porneşte totul
apoi se rătăceşte fiecare literă
se ajunge la un ă prelungit până în oase
aşa, ca gerul, lacrima sau
ploaia îngheţată prin metaforele prezentului
ca o ură aninată din greşeală în brad
pentru că orbul o confundă mereu cu un con

oare ce are ura cu înţelepciunea?

pinul râde şi mai lasă un strop de esenţă în cameră
îşi scutură toate conurile umbrite de un azi în care
ca un ganglion înfumurat mă umflu o clipă şi mă culc la loc

neprelucrat(ă)

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorul

Am rătăcit pe multe drumuri
Şi-n lunga-mi rătăcire,
Visam să întâlnesc o umbră
Ce-i zice: "fericire".

Dar n-am găsit-o nicăirea —
Deunăzi, obosit,
Într-o pădure fremătoasă,
O clipă m-am oprit.

Sub un copac, bătrân ca mine,
O fată şi-un băiat
Se sărutau soptindu-şi şoapte
Cu glasul îngânat.

Şi când să plec, băiatul parcă
Se-nclină spre ea,
Zicându-i blând: "O, tu, iubito;
Eşti fericirea mea!"

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simbioza

sunt suflet chinuit şi gârbovit
sunt prea bătrân, mult prea bătrân
pentru astă tristă lume
o lume îmbrăcată în ură
o ură murdară şi hâdă
era odată tineri nebuni când cântam
cântam când rătăceam pe alei
cântam când ne iubeam
cântam când munceam
dar totul este din altă poveste
nu mai ţin aminte şi de ţin ia tu aminte
ne-am uitat pe noi, am uitat cerul albastru
trăim în mocirlă bine controlată
am uitat iubirea, visarea
am ucis puritatea unui suflet de copil
v'aţi vândut degeaba
şi totul este normal, nu...
o simbioză perfectă între gunoaie

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de ură

Te urăsc. Din toată inima.
Totul din mine urăşte totul din tine.
Fiecare mişcare a încheieturii mâinilor mele te urăşte.
Felul în care îmi ţin creionul te urăşte.
Sunetul făcut de oscioarele mele, parcă strivite-n dinţii unui ţipar, te urăşte.
Fiecare corpuscul din mine cântând în capilarul lui te urăşte.

Fii atent! La toate cele petrecute! Te urăsc!

Scama albăstrie de la ciorap, prinsă sub unghia degetului mare, te urăşte.
Amintirile brelocului de la cheie te urăşte.
Oftatul meu meu de dincolo, în vreme ce tu mănânci alune, te urăşte.
Peştişorul de aur al inteligenţei mele te urăşte.
Aorta mea te urăşte. La fel, străbunii mei.

O fereastră închisă este o fereastră închisă şi un simbol evident că te urăsc.

Vocea mea aspră ca o cămaşă grosolană din cânepă: furie.
Ezitarea mea când mă inviţi la o plimbare cu limuzina: furie.
Tandra mea urare " bună dimineaţa": furie.

[...] Citeşte tot

poezie de Julie Sheehan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta duioşie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi şi-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Şi-acum,
De ce sunt toate ură şi lacrimă şi fum?

catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!