Poezii despre femeie poezie, pagina 12
Îmi moi pana
Îmi moi pana-n călimară
Și pe-un petic de hârtie,
Iarăși într-o rimă rară,
Îți mai scriu o poezie.
Picurând printre versuri
Lacrimi, câte două-trei,
Ca din mii de înțelesuri,
Tu să înțelegi ce vrei.
Universul pe hârtie
Îl transpun, ți-l dăruiesc,
Într-o dulce poezie,
Să-nțelegi cât te iubesc.
Îmi moi pana-n călimară
Și pe-un petic de hârtie,
Iarăși într-o rimă rară,
Îți mai scriu o poezie.
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de elev... exprimare banala. Dar elevii din ziua de azi au mai multa imaginatie.. Va recomand literatura rusa, unde [...] | Citește tot comentariul
Liniștea
în fiecare dimineață pe stomacul
gol, pentru liniștea orașului, scriu
o poezie liniștitoare
și e bine și pentru mine și pentru
liniștea mea, din cauză că
în fiecare
dimineață scriu o poezie liniștitoare
în liniștea
tuturor străzilor, și așa liniștite și goale (?!) atunci
cum să nu
scriu în dimineța zilei de azi
o poezie cu gândul
la orele de liniște pronunțate în chip
natural
pe căile noastre, ah, de
comunicare
unul cu unul și altul cu altul?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jos rochița, poezie!...
la o intersecție a întrebărilor poezia sta rezemată de un semn al exclamarii așteptând verdele semafor pentru a trece pe altă pagină.
cu sânii înmuguriți în rubine și coapse prelungite în banc de coral așa cum îi stă bine unei forme poetice, începe să danseze paparuda sub ploaia de sudalme începută subit.
semnul pervers dar bine intenționat o îndeamnă:
"jos rochița, poezie. te-ai udat până la piele"
naivă ca orice poezie rămâne victimă goală
lingându-i silabele semnul exclamă:
"ce nud frumos"!!!... mmm!
poezie de Elena Toma (10 ianuarie 2007)
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
O, tu, femeie, înger blând,
Care ai coborât din cer,
Tu ești un dulce gând, un mister.
O, femeie, gura ta e dulce ca mierea de albină
Ești o floare de nu-mă-uita,
Ești al sufletului lumină.
De-a pururea ești slăvită,
O, tu ființă nemuritoare,
Ești o dulce ispită în lumea care moare.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din urmă
Poezie, poezie...
Galben, plumb, violet...
Si strada goală...
Ori asteptări târzii,
Si parcuri înghetate...
Poet, si solitar...
Glaben, plumb, violet.
Odaia goală...
Si nopti târzii...
Îndoiliat parfum
Si secular...
Pe vesnicie....
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie și ție
Nu putem sā ne lipsim
de-o poemā dulce, Simm,
Poți urî o antilopă Gnu,
dar o poezie, sigur, nu!
Înflorind la propriu-n gându-ți,
poezia ești tu însuți...
Și-'notând prin versuri line
tot aluneci cātre mine.
Versu-n ochii tāi respirā,
trupu-ți cântā ca o lirā...
Totul despre poezie,
ne-a fost dat mie și ție.
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea de Poezie (sonet omagial)
DRAGOSTEA DE POEZIE
(sonet omagial scriitorului)
Privește, Doamne, slujitori de cuvânt,
Ce și-au pus iubirea în poezie,
Pe timp de pace sau de pandemie,
De timp să nu le fie sufletul frânt!
Pune har pe-aripi de inspirație,
Să sune acorduri lirice în cânt
Și către veșnicie să-și ia avânt,
Cu magie din a Ta creație.
Sfințește-le spirit cu Duhul Tău Sfânt,
De-a fi victorioși în bătălie,
Dezbrăcați de al virusului veșmânt.
În primăveri să le-aduci reverie
Și dă-le destin poetic, neînfrânt,
Să-ți slăvească sfânta Împărăție.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șocul poeziei
Doamne cine m-a expediat
nimeni nu m-așteptă-n gară
numai versul sună sacadat
de pe șine stând să sară
Nimeni nu-l așteaptă-n gară
poezie ți-ai ieșit din minți
uite-o metaforă fecioară
cum se-ntinde pentru doi arginți
Poezie ți-ai ieșit din minți
versul sună tot mai sacadat
vine hăt de la părinți
de ce Doamne l-au expediat
O te-am căutat mereu
poezie rai pierdut de Dumnezeu
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de poezie
E-o liniște monumentală
Și sufletul mi-e lan de grâu,
Lumina soarelui... spirală,
Cu macii roșii până-n brâu.
Visele-mbrac... în erezie,
Mă-mbrac cu doruri și tăceri,
Dau cu parfum de poezie
Și cânt romanțele de ieri.
Pun diminețile-n pahare
Și te sărut... protocolar
Pe buzele ce-și cer iertare,
Fără a ști de ce? măcar.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu ai cum
Tu nu ai cum să știi, nu ești femeie,
Cum gândul meu te caută frenetic,
Cu inima-ți incantez numele drag,
Cu ochii te aștept în priviri lungi...
Tu nu ai cum să simți, ca o femeie,
Durerea visului destrămat în zori,
Răceala așteptărilor prea dese,
Sau teama că-ntr-o zi, n-o să ajungi...
Tu nu ai cum să plângi, ca o femeie,
Nu doar cu ochii, ci cu toată ființa,
Gata-ntr-o clipă să lași totul baltă
De-ar fi și să rămâi doar cu iubirea.
Tu nu știi să iubești, ca o femeie,
Fără limite-absurde, la nesfârșit,
Nu știi să-nmugurești, să cânți, să susuri,
Iubirea mai presus ca nemurirea!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!