Toate rezultatele despre domnisoare, pagina 12
Să-mi spuneți sincer, dacă sunt nebună...
Lume, lume!
Să nu credeți că am înnebunit
Dar, vă anunț că o să mă mărit.
Mă mut în alt oraș, să schimb destinul
Că mi-a ieșit norocu-n drum cu plinul...
Ieri mă peți un domn cu gânduri bune
Și el tot singur ca și mine-n lume...
Ne știm demult, dar n-a venit sorocul
Până acum, să ne declarăm focul...
Ne-am tatonat o vreme la distanță
Dar, iată că am pus de-o alianță...
Să-mbătrânim în doi e mult mai bine
Decât eu fără el, el fără mine...
Mai mult nu vă mai spun că nu se cade
Să dau din casă amănunte fade.
Dar să vă pregătiți de nuntă mare,
Să vă-nnoiți din cap până-n picioare!
Cine ne vrea ca fini să spună-acuma
Ca să negociem care e suma
Pe care să ne-o facă dar de nuntă
[...] Citește tot
pamflet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mă prindă ( După La oglindă de George Coșbuc)
Azi am dat cu capu-n grindă,
Când mascații, să mă prindă,
Loveau ușa cu tot zorul,
Cu pumnii sau cu piciorul,
De-a sărit ușa la tindă
Și zăvorul.
Iată-i năvălind pereche
Parcă apucați de streche!
Dintre ei, un ins răsare.
Nu-l cunosc... Cine-o fi oare?
El mă duce, de-o ureche,
La răcoare.
Azi, de-ai fi însuși vlădica,
Tot ajungi la "mititica".
Uite, vezi, acum iau seama,
Mă-nvăța de bine mama:
- Fură și tu ca ciuvica,
Nu da iama!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analfabetism literar
activiștii anulează
arta aristocrației
arogând alambicarea
aprobând atelierul
aduc alte argumente
aprioric alandala
adnotând aleatoriu
avangarda agonistă
bănuitele biserici
bașca boșii boierimii
boicotează baliverne
blocând bunele bravade
bosumflatele boeme
binemeritând brevete
beau batjocorind beleaua
belesc bine bidineaua
[...] Citește tot
poezie satirică de Ionuț Caragea din Analfabestism literar (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață
I
Satisfacțiile oferite de moliciunea capotului, și cafeaua băută
Mai târzior, și portocalele savurate pe scaunul însorit,
Și cacaduul verde de pe covoraș, și libertatea
Amestecate pentru a risipi
Sfânta liniște a străvechiului sacrificiu.
În reveria ei simte asediul
Întunecat al acelei vechi catastrofe,
În vreme ce acalmia se-adâncește printre luminile apelor.
Portocalele aromate și aripile verzi, strălucitoare,
Par lucruri dintr-o procesiune a morților,
Șerpuind deasupra apei întinse, fără sunet.
Ziua-i asemeni apei întinse, fără sunet,
Calmă-n așteptarea trecerii pașilor ei visători
Peste mări, spre tăcuta Palestină,
Dominionul sângelui și-al mormântului.
II
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!