Poezii despre din prea mult sau prea putin, pagina 12
Am schimbat numerele orelor de pe ceasul meu
Am schimbat numerele orelor de la ceasul meu,
Acum poate că se vor schimba și alte lucruri.
Acum poate
La ora 2 a. m.
Tu nu te vei mai trezi
Ca să-ți strângi lucrurile
Și să pleci pentru totdeauna.
Poate vei descoperi că e
Mult prea devreme să te scoli
Sau mult prea târziu
Și vei rămâne aici pentru totdeauna.
poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, citate de Brian Patten despre timp, poezii despre schimbare, poezii despre ore, poezii despre numere sau poezii despre ceas
Pasi
Și călătorul nepornit
Va fi venit la poarta vieții,
Va fi stat prea mult așteptând un pahar
De zbor,
Se va fi ghemuit
Pe sine,
În sine
De prea mult
Nefrig,
Necald
Se va fi neoprit
De atâtă necăutare
Nelibertate,
Nezbor
Nu va fi devenit
Covor pentru zei.
Acest privilegiu
E doar al celor porniți.
În locul său
Va fi crescut
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre trecut, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre spaimă, poezii despre devenire sau poezii despre creștere
Imi ceri prea mult
îmi ceri prea mult;
nu cred că am să pot vreodată
să rup din cerul meu o stea
și-o lună, totodată.
pe cerul meul nu este lună,
a fost furată când îmi era aproape
însă am înțeles motivul,
era iarnă,... era noapte.
dar stele mii și mii se nasc
cu fiecare clipă care trece
și nu le vrei, nici nu îți plac
căci era iarnă,... era rece.
îți pot da soarele de vară
și stele-o mie legate într-un cult,
de nu le vrei, îți spun cu îndrăzneală,
îmi ceri prea mult.
poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre naștere, poezii despre iarnă sau poezii despre Soare
Iarasi luna
Stau si iar privesc in umbra
Cum se naste o lumina
Ea ma cheama, dar e sumbra
Unda ei e dulce, lina.
Vad cum imi intinde mana
O durere mult prea veche
Si ma pierd, caci iese luna
Suferinta mea straveche.
Ma priveste mult prea calma
Mi-e rusine ma sfiesc
Simt cum ma furnica-n palma
Sincer, mi-e ceva firesc.
Este mare, plina, rece,
Ca o doamna din trecut
Din picioare iar ma trece
Un fior, dar e placut.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Tudor
Adăugat de Loredana Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sinceritate, poezii despre picioare sau poezii despre durere
De ce am scris...
Am scris atat de mult despre pesimism
Incat nu credeam vreodata ca am sa ma mai schimb
Am fost prea negru-atunci in suflet eu
Credeam ca o sa fiu asa mereu
Dar afla ca stiu sa iubesc, si eu
Poate pre mult sa prea putin, nu stiu
Un lucru-i cert in inima-mi acum
Eu te iubesc, dar nu stiu cum sa-ti spun
Am sa cred in zambetul tau mereu
Si-am sa-l privesc atunci cand mi-este greu
Am sa te stiu mereu la mine-n suflet
Pe tine, chipul, si acel zambet
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre pesimism, poezii despre iubire, poezii despre declarații de dragoste sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Jar
E prea tarziu in toate
Si doare despartirea...
Si lacrimi curg din ceruri
In fulgii de ninsori!!
E mare departarea..
Cuvintele-s putine...
In noaptea care vine
Se tanguie taceri!!
E prea putin a spune
Ca simti cum trece viata
Nu poti a pune-n vorbe
Zapezile ce cad...
Doar focul arde-n soba
Si-i jar ca mine... jar!!!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare sau poezii despre foc
Rondelul unei femei în vârstă
Prea târziu ai venit libertate
Prea târziu am putut călători
Prea târziu a plecat iubitul departe
o nouă iubire nemaiputând înflori
Pasul e mic, privirea în ceață
Sângele curge prin vene-ngroșate
Prea târziu ai venit libertate
Prea târziu am putut călători
Auzul slăbit, fața ridată
Părul albit și rărit
Sufletul gol, obosit
În zadar luna în fereastră mai bate
Prea târziu ai venit libertate
rondel de Letiția Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre sânge, poezii despre păr, poezii despre libertate, poezii despre flori sau poezii despre femei
Apogeu
Să fie o greșeală, sau se poate
Ca nebunia-aceasta să ascundă
În sânu-i primitor, cea mai profundă
Și-nălțătoare culme dintre toate?
De ce-mi simt ora a fi doar secundă,
Când mă scufund cu tine-adânc în noapte?
Cumpliți fiori născuți din simple șoapte
Ne-mping grăbiți spre următoarea rundă.
Prea mult mister și prea puțină teamă.
O strig degeaba, mintea nu m-aude.
Doar inima mă bagă-acum în seamă,
Sub influența magicelor unde.
Mă copleșește vocea care cheamă
În grava-i profunzime ce se-ascunde.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre superlative, poezii despre secunde, poezii despre inimă sau poezii despre greșeli
Despre fericire (extras din "Zăpadă")
Mă gândesc mult la poeziile pe care n-am reușit să le scriu...
M-am masturbat...
Singurătatea este, în esență, o chestiune de mândrie;
te îngropi pe tine însuți în parfumul propriu.
Problema-i aceeași pentru toți poeții adevărați.
Dacă ai fost fericit prea multă vreme, devii banal.
Din același motiv, dacă ai fost nefericit prea multă vreme,
îți pierzi vigoarea poetică...
Fericirea și sărăcia pot coexista foarte puțin timp:
Ori fericirea vulgarizează poetul,
ori poezia este atât de reală încât îi ruinează fericirea.
poezie de Orhan Pamuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre fericire
- poezii despre zăpadă
- poezii despre sărăcie
- poezii despre singurătate
- poezii despre nefericire
- poezii despre mândrie
- poezii despre existență
A fost destul
A fost destul, dar tu nu știi, ce-ar însemna să fii sătul
Și nici cum e să poți iubi, vreodată, cum iubești acum.
Știu, ești mereu un extremist prea mult sau prea puțin. Deloc,
Nu-ți e pe plac că doar exist și-un act din viața ta îl joc.
Ești "speriat și imatur", imprevizibil, sincer, cast,
Însă nimic nu e destul, chiar dacă totul ți-a rămas.
Înghesuită-ntr-un bagaj, e spaima sufletului tău
Și plec cu dânsa la oraș și-am s-o arunc într-un pârău.
Și-ți las în grijă viața mea, iubirea, gândul cel mai pur,
Dar n-ai să mă mai poți avea, căci știi că m-ai avut destul.
Întotdeauna, de copil, te știu profund nemulțumit.
Oh, nu-ți ajunge doar un pic. Și vrei mai mult, nu doar nimic.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre oraș, poezii despre nemulțumire sau poezii despre jocuri