de parca te asculta eminescu

Şezătoare cu moldoveni

- rondel -

Cu moldovenii lângă mine,
Scriind câte-un catren sprinţar,
Mă simt întotdeauna bine
Şi parcă, mai cuprins de har.

Şi jur că nu mă pot abţine
Să gust din straşnicul Cotnar,
Cu moldovenii lângă mine,
Scriind câte-un catren sprinţar!

Cu noi chiar Eminescu vine
Când vinul gureş e-n pahar,
Uit că paralele-s puţine,
Sunt mai poet, sunt mai hoinar
Cu moldovenii lângă mine.

rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spunea Eminescu...

Sunt poeţi multi şi "poiate",
În ziua de azi, cu duiumul.
Ehehei!
Fără diplome, la scris nu îţi da drumul.
Doar pe ei.
Nu contează ce scrii tu dintre simţiri,
N-ai respect în faţa lor, decât cu linguşiri.
Valoare nulă.
"Nu mărindu-te pe tine, lustruindu-se pe el",
Spunea prea trist Eminescu despre cel mişel.
Cap de... bulă,
Spumă efemeră, aşa vânt ce se îndoaie.
Şi-au cultura cât au alţii jos... pe foaie.
Ia măsură.
Şi-au cultură.

poezie de Cristian Cruţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea in reci nemarginiri

O stea in reci namarginiri
Au rasarit departe
Si, tremurand, parca s-a stins
Parc-a apus de moarte.

Oricata vreme au trecut
De-atunci si pan-acum,
Oricat viata s-a facut
Pustie, fara drum,

[Ori] cate zile-am risipit,
De n-au ramas pe sfert,
O inima care-a iubit
[Mai spera] in desert.

O inima care-a iubit
Deapururi are glas
Si daca toate au pierit,
Durerea i-au ramas.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Un glas porneşte din lăuntrul meu,
ecoul se întoarce peste gânduri
din spectrul rupt al unui curcubeu
rămas din vară priponit în prunduri.
Izvorul nu mai curge pe sub prund
dar curcubeul din pripon ascultă
cuvinte vagi în care se ascund
păreri de rău întoarse dintr-o luptă.

Din glasul renăscut aşa târziu
mai vin si-acum silabe încărcate
cu amintiri din care nu mai ştiu
unde-au plecat iubirile trădate.
Mă-ntorc grăbit cu dorul în trecut
prin vechi uitări aduse într-o seară
de vântul reîntors mai abătut
din marginile unei nopţi de vară.

Şi dintr-odată parcă le zăresc
desprinse din văzduh, neconsolate,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiul gonflabil

O să vă trezesc cu versul
pe pământ eu nu încap
şi mă joc de-a Eminescu
cu tăcerile din cap

Pe pământ eu nu încap
şi-s rănit de poezie
de toate se-alege praf
tăceri mai rămân o mie

Sunt rănit de poezie
şi mă joc de-a Eminescu
cât oi fi fir-ar să fie
o să vă trezesc cu versul

Pe pământ eu nu încap
numai cu teiul sub cap

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Ce sărbătoresc rândunelele
sau ce jelesc rândunelele azi,
zburând ca scoase din minţi
în jurul zidului 'nalt,
izbindu-se una de alta,
zdrobindu-şi de ziduri delicatele aripi?
Vertiginos coboară şi urcă
ocolindu-se, căutâdu-se între ele,
înconjurând ca pe o sfântă iesle
zidul incandescent în soare.
De ce se-ndepărtează şi se-ntorc în acelaşi loc,
parcă ar căuta ceva,
parcă cineva mult aşteptat n-a mai venit,
parcă nu vor să creadă în astfel de sfârşit.

poezie clasică de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja vu

parcă totul e dat să mai fie
să mai trecem de limite, poate
de cuvinte-ntr-un colţ de hârtie
ca şi-n colţul de gură, crispate

parcă-s toate demult deja vu
ca mai ieri sorb aceiaşi privire
ce mereu parc-am vrut, parcă nu
să-mi aline nu sete- iubire

parcă nu e nimic mai stabil
între noi ca stabilul ego-u
şi nimic, şi nimic mai fragil
ca internul lui strigăt- ecou...

poezie de Iurie Osoianu (14 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două maimuţe ale lui Bruegel

Aşa arată marele meu vis de maturitate:
şed în fereastră două maimuţe legate cu
lănţişor,
dincolo de geam foşneşte cerul uşor
şi marea se scaldă departe.

Redau din istoria oamenilor.
Mă bâlbâi şi mă scufund.

Maimuţa
cea cu ochii la mine
mă ascultă ironică,
cea de a doua parcă dormitează -
iar când, după întrebare, apare tăcerea
îmi suflă ceva
zdrăngănind uşurel lănţişorul.

poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna florilor de tei

Nimic nu freamătă în jur,
Nici codrul şi nici marea,
Nici clopotele nu mai bat,
Atât de albă-i zarea.

Încremenitele viori
Se tânguiesc în doine
Închizând râurile-n mori
Şi luna-n albe ciorne.

O linişte fără păcat
Cuprinde tot pământul,
De parcă s-a născut la sat
Tăcerea, nu cuvântul.

În toate, paşii mei înceţi
Ca nişte fulgi mă poartă,
Bătând văzduhul în peceţi
Trec astăzi lin prin soartă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă te ştiam ...

Parcă te ştiam de când e lumea,
Miroseai suav, a caprifoi.
Timpul rătăcirii ancestrale,
S-a pierdut în spaţiul dintre noi.

M-am oprit şi te-am strigat pe nume,-
Îmi venea în minte din străfund
Şi secundele rămân mirate,
Că ecourile îmi răspund.

Parcă te ştiam de-o veşnicie.
Unul către altu-am alergat,
Iar în orologiul din cetate,
Clipa-ntre cadrane-a îngheţat.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!