Poezii despre corpul omenesc, pagina 12
Sonetul unui hoinar
Înmiresmat cu fericire,
Cu buzele-mi fierbinți de dorul tău visat,
Mă plimb pe corpul tău suav,
Ca o albină pe o floare,
Hrănindu-mă cu- al tău dulce nectar,
Din roua dimineții ce-a nceput cu tine...
Răsăritul meu de soare.
Să-mi fii dulceața nopților visate
Cântând în versuri de privighetoare
Sonetul unui biet hoinar,
Incert, necontrolat și-nvăluit de fericire!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirile ne-mpărtășite
Plouă,
Se scurge luna veche
În luna palid nouă,
Oamenii picături
Se scurg și ei ca niște firimituri
De bine, pe o masă de săraci,
Aleargă abătuți, ușor posaci,
Privind în golul de necunoscut
Care atunci când trece, iar va fi durut...
Și brațe n-am pentru atâtea trupuri,
Buze nu am, ca în săruturi
Pe frunte, să pot spune "te iubesc",
Profundului sclipirii întru omenesc.
Iubirile ne-mpărtășite,
Fac astăzi parte din ursite...
Și-n neputința mea mă daruiesc a nimănui.
Plouă,
Merg pe străzi și mă-ndrăgostesc de statui.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-am dormi...
Fără păcat e omul când e copil
Dar incet il uită-n el prins de util
Și doar când corpul m-ai și doarme
Omul numai face păcate, Doamne!
Si te gândești Tu ce aici ar fi
De gândurile nu ni le-am odihni
Dimineața să ne trezim senini
Precis eram acum gata a sfârși...
Căci jumatate din viată, dormim
Și jumătate ne facem că o trăim...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când pleci, nu mă săruta
N-am să primesc sărutul tău,
că e otravă-n corpul meu.
Sărutul tău la despărțire
este otravă pentru mine.
Sărutul tău nu este miere.
Sărutul tău este durere.
Din suflet eu te-aș ruga,
să-împlinești dorința mea
Când pleci, nu mă săruta!
Nu-mi da otrava dulce a iubirii,
drept talisman al fericirii!
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antidotul luminii
Și rămășițele luminii
fac umbre pe pămînt.
Le sudează la un capăt de corpuri,
le lasă tîrîte de ele...
Daca se surpă corpul
se surpă și umbra.
Te poți desprinde de ea
cînd te înalți,
deși ați fost frați siamezi odată.
Ea rămîne o pată perfectă a formelor tale
ce-ți poartă îndepărtarea
pe pămînt.
Știi cînd ne vom vedea
umbrele pe cer
de aici... de jos?
Numai atunci cînd pe pămînt
vor încolți raze...
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea lui Isus
In clipa-apocaliptica de-nfricosata-nviorare
Ma porti prin timp si spatiu spre unica salvare,
Ohh, ochiul meu cuprins-a in limita-omeneasca
Doar un crampei din ceea ce ai ales sa se-mplineasca.
Mai mica, tot mai mica ma fac cand Iti privesc
A Ta privire blanda spre noi, spre omenesc...
Contrastul ma izbeste si cad in prosternare
La poala crucii Tale, la sfintele-Ti picioare!
Si eu te-am rastignit, si cel de langa mine
Unii-nteleg asta mai tarziu si altii, mai devreme...
Dar Tu spre toti privit-ai pe cruce inaltat
Si ai soptit: " O Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!"
poezie de Andreea Giosanu (februarie 2011)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halucinație
ce se alege de mine?
un pumn de țărână
nu cred
un pumn de cenușă
mai bine
un fum de picături transparente de emoție
distilate și contractate în cristale cu memorie
universală
aproape
uneori trăiesc noaptea vise ce nu sunt ale mele
alteori mă simt un punct nevrotic în corpul unui uriaș
când sunt fericit lumea îmi este
până la urmă moartea e cea mai bună lecție
ca să pot suporta viața
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul tău
N-ai înțeles nimic din oameni,
Te-au tot rănit, te-au tot durut,
Vedeai mereu că nu le semeni,
Tu îi iubeai... ei n-au putut
Atunci ai apelat la vise
Și la acei ce nu vorbesc,
Iubirea ta se istovise
În tot realmul omenesc
Ai căutat în ochi candoarea
În alte suflete pribegi,
Înțelegeai perfect durerea,
Voiai să vindeci și să dregi
Ce nu știi tu, deloc, e faptul
Că nu tu ai greșit... ci ei,
Dar să îi ierți, precum Înaltul,
Nu-i vina ta că n-au temei
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nechiob show
Mi-a fugit moartea de-acasă
Doamne cum să mai trăiesc
ea-mi făcea viața frumoasă
și absurdul mai firesc
Doamne cum să mai trăiesc
fără-un pic de răutate
când e mult prea omenesc
să mai vrei ce nu se poate
Fără-un pic de răutate
viața nu mai e frumoasă
nu mai am nimic din toate
mi-a fugit moartea de-acasă
Doamne cum să mai trăiesc
când e-absurd tot ce-i firesc
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miez de noapte
Eu sunt acel pe care l-am visat,
L-am cautat si-am vrut sa-l nascocesc,
Ca prin gunoiul meu cel omenesc
Sa treaca raza, ager si curat.
Acel ce-atinge neatins noroiul
Si poate duce drum si peste cer
Si sa ramaie fier de este fier,
Rugina-n el sa nu-si puie altoiul.
Sa nazuiasca-n marmura schimbare,
Singuratatii, de sus, de stalactit,
Fiind cu toate-n veac nepotrivit
Si aripile fiindu-i vesnic calatoare.
Eu stiu tacea cand visul a murit,
Si-n toata clipa-nalt cate-o statuie
Tacerii, pe un drum ce suie
Neispravit.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar