complex

Complicat de simplu

Să fii simplu e complicat
Intr-o lume complexată
Să pară cât mai simplă
Complicând nesiguri
Simplităţi simple
Cercetând, judecând complex
Tot ce e prea simplu
Disecând maladiv
Un simplu gest
Să-i găsească o condiţie
Căutând pentru simplu
Un complicat motiv
Motivând simplul
In scopuri ce nu sunt înţelese
Prea complexaţi să fie simpli
Simplu e foarte complicat
In lumea complexată
De tot ce e simplu
O nebunie prea frumoasă
Simplitatea de a fi simplu

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa a apărut din necesitatea materiei de a se organiza pe sine din ce în ce mai complex, în tendinţa ei de a atinge forme perfecte, tendinţă care este rezultanta însăşi a organizării sale. În marele său şantier de creaţie, Natura a dat strălucire stelelor, perfecţiune cristalelor, ameţitoare înălţime munţilor, albastru de topaz mărilor, toate fiind în ele înşile nişte miracole, dar, dintre toate miracolele lumii, cel mai frumos rămâne miracolul vieţii, cu expresia sa supremă – Omul.

Lucian Gavrilă în Miracolul vieţii, miracolul eredităţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase forme de exprimare ale sensibilităţii s-au închis în sufletul unui artist complex, de doar 20 de ani. Claudiu Dumitrache, trăieşte prin muzică şi poezie, şlefuindu-şi caracterul cu fiecare notă şi ritm, într-un echilibru perfect şi o armonie unică.
Emoţiile pe care le trăieşte, le aşază printre cuvinte şi tonuri, subtil. Chiar dacă, de multe ori, nostalgia, tandreţea, melancolia, combinate cu tristeţea, ne trimit într-o lume cu prea puţină culoare, îmi place să-i ascult muzica.

Romaniţa Iovan în 20, Introducere (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panoramă

Privit coerent pe monitoare
Prezentul pare un răboj complex
Presărat cu abţineri codificate,
Zburător rebel prin galaxii,
În paloare a anilor tereştri
Se vede preponderent dezbinare
Care creşte exponenţial,
Se văd şi expresiile imparţiale
Majoritare în spectru cognoscibil,
Fiindcă armonii certe sunt puţine
Starea de spirit poate sucomba
Preponderent în sincope stranii
Între ghilimele şi paranteze,
Dincolo de orizontul obtuz
Sunt totuşi anii de lumină,
Voinţa ne îndreaptă spre acolo,
Oricât ar fi de îndepărtaţi
Să nu ratăm întâlnirea cu ei.

poezie de David Boia (13 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii de acum sunt liberi. Nu ştiu dacă toţi îşi mai dau seama. Dar, la fel, cum pot eu (şi cu ce drept, trăind în Franţa), în câteva cuvinte, să descriu un fapt atât de vast, de complex? Ceea ce m-a fascinat întotdeauna, şi se vede în cultura noastră foarte bogată, este complexitatea spiritului românesc: latini înconjuraţi de slavi, europeni, foarte mult influenţaţi de Occident, dar balcanici şi cu sufletul un pic şi spre Orient, cu un umor autoironic şi fatalist; ce bogăţie! Şi avem şi noi câteva defecte acolo...

citat din Radu Mihăileanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru Geneză

ştiu că la bătrâneţe sufletul e complex
discerne principii armonii de splendori
iubiri de poveste nu ţin cont de sex
şi bărbatul şi femeia sunt cuceritori.

naturile formează prietenii pe viaţă
mirabile înţelepciuni rezistă la dezastre
accesul la miracole timpul ne învaţă
scoate în evidenţă energiile noastre.

planeta ne e casă, leagăn de făgăduinţă
ne creşte, ne hrăneşte, ne face puternici
tot ce ne înconjoară ne e de trebuinţă
e şcoala ideală ne formează cucernici.

lucrăm la îndumnezeire supremă biruinţă
pentru Dumnezeu toţi oamenii sunt trebnici.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta voi fi singur

premiera va avea un singur actor şi un singur spectator
filmul e mut din considerente politically correctness
şi nici aplauze nu vor fi. de fapt e un spectacol complex
în care spectatorul va viziona acel film. ultimul.
şi apoi va juca ultima scenă. singur.
la lumina lumânărilor...

visele mele au fost mai puternice decât mine
au străbătut ceruri şi mări
fără să privească înapoi
până când, ostenite să tot pozeze în vise
s-au retras în viaţa de zi cu zi ca minute inutile şi anoste
aşteptând gongul final

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriam despre Afganistan, oamenii erau mai sinceri, mamele plângeau şi ţipau. Nu e doar frica, e un amestesc complex. Oamenii sunt dezamăgiţi de ce s-a întâmplat în cei 20 de ani care au trecut de la destrămarea URSS. Noi, "elita", voiam perestroika, dar poporul tăcea. Am descoperit acum, când Putin le vorbeşte pe limba lor, că oamenii preferă trecutul viitorului. E cea mai groaznică descoperire a ultimilor ani... În ziua de azi, un Putin colectiv trăieşte în fiecare rus. Imperiul Roşu a dispărut, dar oamenii au rămas.

Svetlana Alexievici în interviu (15 mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infidelitatea emoţională în dragoste porneşte de la o infatuare a minţii unuia dintre parteneri de a încerca noi experienţe de extaz extrarelaţional în stimularea şi diversificarea egoismului personal. E ca şi cum în lumea asta ticsită de obstacole ai încerca cele din urmă extazuri multiplicate care ţi-au fost anume sortite. Dacă nu poţi elimina acest strat superficial al gândirii din interior, te afli deja în imposibilitatea de a-ţi (re)direcţiona sentimentul intens către cel de lângă tine. Lăuntric, suferi o fractură a unui fenomen complex care se destramă între suferinţă şi boală ceva mai târziu.

Camelia Opriţa în Iubirea nu are dreptul la somn
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Operă poematică

minunea plămădită dintr-un vis stelar
noaptea mă inspiră să cochetez cu versul
sufletul şi inima le-a umplut cu har
la zbucium şi tristeţe să găsesc reversul.

adâncimea iubirii derivă din reală magie
profundă precum marea gătită cu perle
complex universal completat de-o regie
în spectacolul vieţii unde cântă mierle.

fluxul creaţiei mă menţine pe val
porniri pasionale sfârşesc într-un poem
infinitul fericirii mi-e aproape, ideal
cu lumini îngereşti -sculptură pe totem.

ardori afective le transpun scriptural
operă plămădită de un spirit boem.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!