Poezii despre ciuleandra de liviu rebreanu, pagina 12
De 8 Martie
Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie;
De-aceea-i adresez un gând frumos
Și îi dedic modesta-mi poezie.
În fața ei eu mă închin pios
Cât vremea nu e încă prea târzie;
Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie.
Cuvintele îmi par că-s de prisos
Și-aș vrea să am mai multă fantezie,
S-o venerez și să-i aduc prinos;
E și balsam, e și anestezie...
Femeia e ceva miraculos!
poezie de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semaforul
Stă iar la colț de stradă,
Peste-o bordură blândă.
Și tot uită să creadă,
Că lumea-i cam plăpândă.
E indecis săracul,
Printre culori rupestre.
Care se-nchid în sacul,
Dintre alei ecvestre.
Confecționat anost,
Cu o cutie neagră.
Ce luminează prost
Și nu mai e întreagă.
El are-o țeavă strâmbă,
Cam ruginită zic,
Ce se înclină, "cântă",
Când apa face: "pic".
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (14 decembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul scopului final
Din cele câte-am criticat,
Să-ndrept ceva, atâta sper.
De-aceea-n toate-am strecurat
Puțină sare și piper!
Că sunt sau nu sunt incântat,
Eu nu la asta mă refer:
Din cele câte-am criticat,
Să-ndrept ceva, atâta sper.
Mi-i sufletul neimpăcat
Că viața-ntre pământ si cer
Se zbate-n rele și-păcat,
Dar cred că totu-i efemer
Din cele câte-am criticat.
rondel de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de 8 Martie
Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie;
De-aceea-i adresez un gând frumos
Și îi dedic modesta-mi poezie.
În fața ei eu mă închin pios,
Cât vremea nu e încă prea târzie;
Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie.
Cuvintele îmi par că-s de prisos
Și-aș vrea să am mai multă fantezie,
S-o venerez și să-i aduc prinos;
E și balsam, e și anestezie...
Femeia e ceva miraculos!
hipersonet de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de Paște
Priviți natura cum renaște:
Gătitu-s-a cu haină nouă,
Dar nu vă îmbătați cu rouă,
Gândiți-vă a recunoaște
C-am implorat preasfinte moaște
Când nu ploua. (Acum prea plouă!)
Priviți natura cum renaște:
Gătitu-s-a cu haina nouă.
Rugați-va până la Paște
Spre cer cu mâinile-amândouă
S-avem pe masă miel și ouă
Si-n sărăcia ce ne paște,
Priviți natura cum renaște!
rondel de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amazoana
Ca o floare de zacuscă
te-ai întins pe șaua tare,
călărind la întâmplare
calul negru, rău de muscă.
Zilnic tu întinzi capcane
trecătorilor pedeștri,
obosiți de-atâtea chestii
căutate sub sutane.
Pasul tău întins pe sceptru
se arată-n multe feluri,
chiar și-n filme cu dueluri,
ce acum îți cer acceptu'
Meseria asta veche
doar istoria o deznoadă,
folosind ca și iscoadă
jocul omului pereche.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (15 octombrie 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ger năprasnic...
S-a înzăpezit șoseaua,
Niciun câine nu mai latră,
Mașinuțele-s ca neaua,
Sub o lună cam pătrată.
Corbii croncăne a moarte,
Vântul bate pe la colțuri,
Visurile sunt deșarte,
Iar pământu-i numa" zgronțuri.
Limpede se vede cerul
Din fereastra-mi mohorâtă.
Și se-așterne aprig gerul
Pe natura dezmorțită.
A venit ușor o pală,
De rafală în doi timpi,
Ce-mi azvârle peste poală
Ger năprasnic și cu ghimpi.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (6 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut în mine...
Doi ochi își plâng de milă
Pe-o margine de canapea,
Iar mintea cea senilă,
Nu poate a-i înduioșa.
O inimă se tânguie în silă
Pe-un vag suspin eliberat,
Căci dorul dinspre o copilă,
Acum, se pare că a încetat.
Un suflet temerar, debusolat
De clipe mult prea grele,
Se zbate aprig ca un apucat
În corpul meu, cu oase drept zăbrele.
A mai rămas doar stih-ul de bărbat
Cu goliciunea de versificație fadă,
El se propagă-n vidul mat
Și-n viața tristă, care stă să cadă.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (22 mai 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alinare-n alpinism
Petrec cu ochii zarea
Și-i liberă ca valul,
M-apucă iar visarea,
Sunt eu, nisipul, malul
S-aprinde asfințitul
Și luna reapare,
Iar cerul ca lignitul
Mă chinuie-n visare.
O muzică răsună
Prin garduri și alei,
Iar dame cântă-n strună
Cu dor de câțiva lei.
Un felinar se-nclină,
Rugina l-a ajuns.
Ce vremuri de salină!
Nimic nu e de-ajuns.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (1 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocori timpurii
Doar cocori timpurii
Mai răzbat peste nori;
Și străbat munți pustii,
Ce se pierd în culori.
Cerul viu e absent
Peste ochiul proscris,
Iară timpul latent
Se coboară în vis.
Doar un strigăt suav
De egretă pierdută,
Mă adulmecă grav
C-o privire cam mută.
Îmi simt ochiul stins
Și o lacrimă scrum,
Peste umărul nins
De-ncercări în postum.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (2 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!