Serioase/triste despre charles baudelaire, pagina 12
Răzvrătitul
Un Înger ca un vultur din ceruri se avântă,
Pe păcătos îl prinde cu mâinile de păr
Și-l scutură spunându-i: "Să crezi în legea sfântă!
Sunt Îngeru-ți de pază! Minune și-adevăr!
Vei îndrăgi de-acuma, cu-ntreaga ta ființă,
Săracii, răii, proștii, schilozii - negru val! -
Cu-a tale milostenii și veșnica-ți căință
Pentru Iisus așterne covorul triumfal.
Aceasta e Iubirea! Cât inima-ți e trează,
Extazul reaprinde-ți, la Domnul genunchează:
Sublimă Voluptate-i, și doar cei buni o au!"
Și Îngerul certându-l din dragoste adâncă,
Pe-afurisit, cu pumnii, îl mângâie și încă;
Dar pururi osânditul răspunde: "Nu! Nu vreau!"
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre iubire
- poezii despre vulturi
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păr
- poezii despre prostie
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Unei trecătoare
Asurzitoare, strada în jurul meu urla;
Înaltă și în doliu, durere maiestuoasă,
O tânără femeie, cu-o mină fastuoasă,
Trecea pășind agale, dantela îi sălta;
Nobilă și agilă, cu pulpe de statuie,
Iar eu sorbeam cu ochii, ca un extravagant,
Din ochiul său, cer palid, vuind un uragan,
Dulceața ce fascină, plăcerea ce mistuie.
Un fulger apoi noaptea; splendoare fascinantă,
A cărei viziune m-a renăscut deodată,
Nu te voi revedea decât în veșnicie?
Departe, prea târziu, sau poate niciodată,
Căci nu știi cine sunt, nu știu unde fugeai,
Pe tine te iubeam; o, tu care știai!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- poezii despre înălțime
- poezii despre viziune
- poezii despre uragane
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sculptură
- poezii despre plăcere
- poezii despre noapte
- poezii despre femei
Amorul și Craniul
Pe craniul Omenirii șade
Amorul cocoțat
Și prostul, pe-acest tron, sloboade
C-un râs nerușinat
Bășici rotunde, pus pe glume,
Și le înalță-n cer
Spre-a împlini o altă lume
Ascunsă în eter.
Iar globu-n firava lucire
Din zborul larg deschis
Își scuipă sufletul subțire
Ca auritul vis.
Cum sar bășicile, din craniu
Aud suspin smerit:
- "Acest joc sângeros și straniu
Când va avea sfârșit?
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre umor, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre smerenie, poezii despre sfârșit sau poezii despre râs
Nimicirea
În jurul meu se-agită un demon, ne-ncetat;
Sufletul mi-l înfoaie ca vântu-n steag în bernă,
L-înghit și simt că-mi arde plămânul de-îndat'
Și-l umple c-o dorință greșită dar eternă.
Și cunoscându-mi bine iubirea pentru Arte,
El ia uneori forma unei frumoase doamne
Și sub pretextul unei lehamite deșarte,
Buzele mi-amăgește cu filtrele infame.
Astfel el mă desparte de-a Domnului privire,
Aproape fără suflu și frânt de istovire,
În mijlocul câmpiei Plictisului m-așează;
Și-aruncă-n ochii mei, fără nerușinare,
Uneltele mânjite ce capete retează
Și-a Nimicirii armă aflată-n sângerare!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre nerușinare, poezii despre greșeli, poezii despre frumusețe, poezii despre drapel, poezii despre dorințe sau poezii despre artă
Muza venală
O, Muza mea iubită, îndrăgostind palate,
O să ai tu, când vântul Ghenarul și-o purta,
Când negre griji și-omături la tine-or înnopta,
Cămin să-ți încălzească picioarele-nghețate?
O să-ți învie umeri de marmure pătate
La razele pătrunse prin oblonirea grea?
În punga mai uscată ca însăți gura ta,
O să aduni, tu, aur din bolțile-nstelate?
Ca să câștigi o pâine, îți trebuie să-apari
Ca un diac ce-nalță cădelniți la altar,
Psalmodiind litanii în care n-ai crezut,
Sau să-ți arăți, paiață lihnind de nemâncare,
Hazlia strâmbătură cu plâns necunoscut.
De râs să-și salte burta mulțimile murdare.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Ion Pillat
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre pâine, poezii despre plâns, poezii despre palate sau poezii despre gură
Pisicile
Savanți severi, plecați pe luneta planetară,
Ca și amanți frenetici, când vârsta li-e-n declin,
Iubesc voinica, blânda pisică din cămin,
Ca ei de rebegită, ca ei de sedentară.
Prietene științei și voluptății vii,
Ele iubesc tăcerea și-au spaimă de tenebre;
Le-ar folosi și Iadul la cursele-i funebre,
De și-ar pleca trufia felină spre-a servi.
Visând, ele s-așază în nobilă ținută,
Ca sfincșii ce-n deșerturi contemplă zarea mută,
Sau dorm în pacea nopții și-a visului etern;
Le luce magic coapsa de scînteieri mobile,
Și pulberi, ca nisipuri de aur ce se cern,
Le scapără prin stranii și mistice pupile.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pisici, poezii despre știință, poezii despre vârstă, poezii despre tăcere, poezii despre spaimă, poezii despre somn, poezii despre senzualitate sau poezii despre religie
Muza bolnavă
De ce ești astăzi, Muză, atât de-ndurerată?
Ce vis urât al nopții în minte ți-a rămas?
De ce trec laolaltă pe fața ta-ngețată
Fiorii nebuniei și-ai spaimei fără glas?
Ce-nveninată iasmă, ce spiriduș sprințar
Turnata-ți-au în suflet iubire și-ntristare?
Cu pumnul lui despotic, ce-ncrâncenat coșmar
Te-a prăvălit în fundul Minturnei legendare?
Aș vrea să-ți fie sânul un cuib de calde vise,
Să-i simt mireasma tare, cu iz de sănătate,
Și inima pioasă să ți-o ascult cum bate
Cu ritmul plin din versul pe care-l stăpânise
În evul antic, Febus, părinte-al poeziei,
Și Pan, culegătorul de roade al câmpiei.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre coșmaruri, poezii despre versuri, poezii despre sănătate, poezii despre ritm sau poezii despre prezent
Călugărul nevrednic
Bătrâna mănăstire își înălța pereții
Cu sfintele-Adevăruri pictate în icoane,
Și trupurile stoarse de asprele canoane
Cerșeau acelor chipuri lumina caldă-a vieții.
Câmpia semănată de Crist era în floare,
Și-atâți vestiți călugări, pierduți în amintire,
Își dăruiau silința trudind prin cimitire
Și morții aducându-i smerită închinare.
- Mi-e sufletul asemeni unui adânc mormânt,
Nevrednicul ei schivnic de-o veșnicie sunt
Și n-am nici o podoabă în jalnica-mi chilie.
O, biet sihastru-al lenei, când voi putea să știu
Din trista-ntruchipare a chinului meu viu,
Să fac un lucru-al mâinii și-a ochilor beție?
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre trup și suflet sau poezii despre pictură
Genunea
Pascal și-avea abisul cu dânsul mișcător,
Vâltoare, vai! E totul, dorință, gest, visare,
Cuvânt! Și peste păru-mi stând drept, în clătinare,
Am resimțit adesea cum trece groaza-n zbor.
Sus, jos, și pretutindeni, adâncul, larga zare,
Tăcerea, nesfâșitul mă țin în gheara lor...
Și Dumnezeu pe noaptea-mi cu-n deget știutor
Schițează lungi coșmaruri, mereu renăscătoare.
De somn m-alungă spaima ca de un puț profund,
Plin de nelămurite orori și fără fund;
Văd numai veșnicie prin geamurile toate.
Și duhul meu, de-a pururi cu amețeli luptând,
Râvnește-a neființei insensibilitate.
Din Numere și Forme, nu pot ieși nicicând!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii sau poezii despre numere
Deseară ce vei spune
Deseară ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu, inimă, uscată pe vremuri, ce vei spune
Ființei preafrumoase, preascumpe și preabune
Ai cărei ochi deodată te-nviorară iar?
- Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slăvească;
Poruncile-i domoale neprețuite sunt;
Pătruns de duh e trupu-i ca plasma îngerească;
Privirea ei ne-mbracă în luminos veșmânt.
Oricând, în toiul nopții și în singurătate
Sau ziua-n larma străzii și-a omeneștii gloate,
Fantasma ei în aer ca flacăra dansează
Și spune: "Sunt frumoasă și vreau cu strășnicie
De dragul meu Frumosul drag veșnic să vă fie.
Eu sunt Madona, Muza și Îngerul de pază."
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre miezul nopții, poezii despre inimă sau poezii despre foc