ce pana mea

Si am adus pamantului trist si chinuit inima mea drept ofranda si, adesea, in noaptea fermecata i-am jurat ca-l voi iubi cu credinta pana la moarte, fara teama, cu povara sa apasatoare de hazard, si ca nu voi dispretui nici una din tainele sale. Astfel, m-am legat de el pe viata.

citat din Friedrich Hölderlin
Adăugat de EVA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimile noastre trebuie să se schimbe. Nu înţelegi cu adevărat o persoană până nu priveşti lucrurile din perspectiva sa, până nu te pui în pielea sa.

citat din Barack Obama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă neagră

Cocoşii sparg liniştea nopţii,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Se apropie asfinţitul roşu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Singur, în miezul nopţii, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Plecai, dar nu ştiai
că privirea mea te urmărea pe alei
şi gândul îţi striga:
Întoarce-te! Întoarce-te!

Tocmai mi-ai dat foc
şi până vii mă voi face scrum.
Voi arde singură în visele mele.
Întoarce-te! Întoarce-te!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 26

Stăpâne al iubirii, eu sunt al tău vasal
Căci meritele tale m-au priponit vârtos
Şi îţi trimit în scris acest mesaj formal
Ca să-mi fac datoria, nu ca să par mintos.
Pentru că nu-s deştept şi aş putea greşi,
Iar datoria mea s-ajungă de ocară,
Dar totuşi sper că-n tine un loc se va găsi
Unde şi despuiată, să stea ca-ntr-o cămară.
Până când acea stea ce ştie a mea ursită
Mă va influenţa în bună asociere
Şi îmi va îmbrăca iubirea ponosită,
Ca să mă facă vrednic de-a ta apreciere.

Doar când va fi aşa îmi voi vădi iubirea,
Dacă mă-ncerci acum, să nu mă pierd cu firea.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş îndrăzni să mă plâng, aş face-o pentru a spune că nu am fost un copil răsfăţat, ci un copil adorat până la exces, până la sufocare.

George Enescu în conversaţie cu Bernard Gavoty
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă profană

Stăpâna mea, învaţă-mă să plâng,
Aşa cum până astăzi n-am plâns încă ―
Să plâng, dar să nu mă mai frâng
Ca Prometeu, legat de stâncă...

Să plâng şi eu ca biblicul Adam
Gonit de Dumnezeu din Paradis,
În clipa când, cu Eva, ne trudeam
Să descifrăm întâiul nostru vis...

Învaţă-mă să-mi plâng ca Boabdil
Grenada vieţii mele din trecut,
Pierdută-n clipa când ― un biet copil ―
Mi-o apăram cu-o suliţă şi-un scut...

Şi dacă-n viaţă n-am putut citi
Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,
Ca şi Hamlet, "A fi sau nu a fi?...",
Stăpâna mea, învaţă-mă să mor!...

poezie celebră de Ion Minulescu din revista Fundaţiilor Regale - 1 iunie 1942
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt lalea!
Laleaua voastră albă, roşie, galbenă
mov, roz...
Înfloresc în aprilie
şi stau cu voi până când
se deschide liliacul, salcia,
caisul, cireşul, vişinul, mărul!
Stau cu voi,
până cînd voi îl răstigniţi pe Isus
şi încă un pic, până înviază!
Pe urmă mor şi trebuie să aşteptaţi
o sută de zile, ca să mă vedeţi din nou!
Sunt drăgălaşă, zglobie, sensibilă!
Vă iubesc!

Eu sunt urzică!
Răsar la prima înviorare
a razelor de Soare
şi aştept să mă culegeţi
ca să vă tonifiaţi sângele,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veto! Iar începi cu "regie proprie"? Ţi-am mai spus că ISBN primeşte orice crescător de capre dacă plăteşte la editură [...] | Citeşte tot comentariul

Am înţelepciunea celui condamnat să moară

Am înţelepciunea celui condamnat să moară,
nu posed nimic, aşa că nimic nu mă poate poseda,
mi-am scris testamentul în propriul sânge:
" O, locuitori ai cântecului meu, aveţi încredere-n apă" ;
eu dorm săgetat şi încoronat de ziua de mâine...
Am visat că inima pământului e mai mare
decât harta acestuia,
mai clară decât oglinzile lui
şi decât spânzurătoarea mea.
Mă pierdusem într-un nor alb care m-a ridicat în slavă
de parcă-aş fi fost o pasăre
şi vântul însuşi aripile mele.
În zori, chemarea paznicului de noapte
m-a trezit din visul meu, din limba mea:
Vei mai trăi o moarte,
prin urmare revizuieşte-ţi testamentul,
ora execuţiei a fost iarăşi amânată.
Am întrebat: Până când?
Mi-a răspuns: Aşteaptă până vei muri un pic mai mult.
Am spus: nu posed nimic, aşa că nimic nu mă poate poseda,

[...] Citeşte tot

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de când mă ştiu
discut cu mine însumi
doar în vers
prin mine în decursul vieţii au trecut
volume
dar nedorind "seninul" comunist să-l proslăvesc
am omorât în suflet poezia
şi nu am spus-o nimănui în lume
până mai eri...
de azi
poezia mea va fi antumă.

poezie de Iurie Osoianu (6 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!