botez+copii

Eowyn: Aragorn! Mă voi alătura femeilor în drumul spre peşteri.
Aragorn: Este o misiune de onoare.
Eowyn: Voi avea grijă de copii, voi procura mâncare şi pături până când se vor întoarce bărbaţii. Ce este atât de onorabil în asta?
Aragorn: Domniţă, va veni o vreme când curajul nu va conta pentru nimeni. Ce-i va inspira atunci pe oameni în ultima bătălie?
Eowyn: Lasă-mă să rămân alături de tine.
Aragorn: Nu este în puterea mea să ordon asta. (Aragorn se îndepărtează de ea)
Eowyn: Dar celorlaţi nu le ordoni să rămână. Ei luptă alături de tine pentru că nu pot sta departe de tine! Pentru că eşti foarte important pentru ei. (Aragorn se opreşte, iar ea îşi dă seama să a spus prea multe.) Îmi pare rău.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (5 decembrie 2002)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tyler Durden: Văd la sala de lupte bărbaţii cei mai puternici şi mai isteţi care au trăit vreodată. Văd atâta potenţial şi îl văd risipit. La naiba, o întreagă generaţie care pompează benzină, serveşte la mese, o generaţie de funcţionari înrobiţi. Publicitatea ne îndeamnă să cumpărăm maşini şi haine, să avem meserii pe care nu le suportăm, doar ca să cumpăram rahaturi de care nu avem nevoie. Suntem copii mijlocii ai istoriei, Nu ne găsim nici rostul, nici locul. Noi nu avem un Mare Război, o Mare Criză. Mare Nostru Război este unul spiritual... Marea Criză este cea a vieţii noastre. Am crescut cu toţii în faţa televizorului, crezând că într-o zi vom fi miliardari, vedete de cinema sau idoli rock. Dar nu va fi aşa. Începem să ne dăm seama de acest lucru. Şi suntem enervaţi la culme.

replică din filmul artistic Fight Club - Sala de lupte, scenariu de Jim Uhls, după Chuck Palahniuk (15 octombrie 1999)
Adăugat de Diana Maftei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al doilea consilier: Domnul Ivanson este profesor, şeful catedrei de pedofilologie la Universitatea din Barzavanga. Vrea să înfiinţeze la noi o fundaţie, evident umanitară, care să protejeze copiii străzii...
Samson (îl întrerupe): Nu e nevoie să traduci! Engleza lui e destul de accesibilă... (Către Ivanson, stâlcit şi foarte tare.) Helău, Ivanson! La voi, in iuă cantri nu e aurolaci? De ce vrei tu faci fundaţie in mai cantri?
Ivanson: Sire, mai cantri... ţara me nu are copiii străzii, bicoz ţara me nu are străzi. In Rumania ai multe străzi, multe copii ai străzii... Eu, profesor pedofilologie, fac la voi fundaţie "Lasaţi copiii sa vina la mine!"
Samson: Diă profesor Ivanson! De ce nu făcut până acum fundaţie in mai cantri?
Ivanson: Bicoz trebuie la mine sediu in centru of Bucarest. Ştiu, tu iubeşti libertate. Eu adus ţie suvenir, ghift, mica atenţie, Statua Libertaţii. Eu cetaţean liberian...

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina Katherine (fiind chemată să depună mărturie, cade la picioarele lui Henry): Domnul meu. Domnule, te implor, pentru toată dragostea care a existat între noi, lasă-mi dreptatea şi dreptul. Arată-mi milă şi compasiune căci sunt o biată femeie şi o străină, născută departe de regatul tău. Nu am prieteni aici şi nu am cu cine să mă sfătuiesc. Vin la tine ca domn al justiţiei în acest regat. Îl rog pe Dumnezeu şi pe toată lumea să vadă că ţi-am fost soţie credincioasă, umilă şi ascultătoare, care ţi-a făcut mereu pe plac. I-am iubit pe cei pe care i-ai iubit şi tu, de dragul tău, fie că am avut de ce, fie că nu, fie că mi-au fost duşmani sau prieteni. Ai avut mulţi copii cu mine, deşi Domnul a dorit să îi cheme la el. Dar m-ai avut la început şi, Dumneze mi-e martor, eram fecioară adevărată, neatinsă de bărbat. Dacă e sau nu adevărat ce zic, asta las să judece conştiinţa ta.

replică din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry: Spune-mi mai exact de cât timp lucrezi aici?
Sarah: De doi ani, şapte luni, trei zile şi bănuiesc că... două ore?
Harry: Şi de cât timp eşti îndrăgostită de enigmaticul nostru designer principal, Karl?
Sarah: Ah, de doi ani, şapte luni, trei zile şi cred că o oră şi jumătate.
Harry: Aşa mă gândeam şi eu.
Sarah: Credeţi că a aflat toată lumea?
Harry: Da.
Sarah: Credeţi că şi Karl ştie?
Harry: Da.
Sarah: O, astea sunt... sunt veşti proaste.
Harry: M-am gândit că poate a venit timpul să faci ceva în privinţa asta.
Sarah: Ce?
Harry: Invită-l în oraş şi, pe urmă, după vreo 20 de minute, strecoară întâmplător în conversaţie faptul că ai vrea să te măriţi cu el şi să faceţi mult sex şi mulţi copii.
Sarah: Aţi aflat şi asta?
Harry: Da, şi a aflat şi Karl. Gândeşte-te la asta, pentru binele nostru, al tuturor. E Crăciunul.
Sarah: Desigur. Grozav. Aşa voi face. Mulţumesc, şefu'.

replici din filmul artistic Pur şi simplu dragoste, scenariu de Richard Curtis
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Suntem prieteni şi atât.
Dawson: Joey, ştii bine că nu e aşa.
Joey: Şi atunci ce suntem, Dawson? Mă oboseşte relaţia noastră. Ne petrecem tot timpul analizându-ne vieţile noastre neînsemnate de adolescenţi.
Dawson: Ştiu că noi cunoaştem prea multe cuvinte mari. Dar e un lucru bun să analizăm.
Joey: Dar nu ajungem nicăieri aşa. Nu ne face să mergem mai departe. Suntem în aceeaşi situaţie în care eram acum trei luni. E timpul să ne maturizăm, Dawson.
Dawson: Ştiu, Joey. Şi putem. Şi ne maturizăm.
Joey: Ba nu. E la fel în fiecare zi. Ne uităm la un film, de preferat unul de Spielberg, găsim legătura dintre film şi viaţă şi apoi ne batem uşor pe spate pentru că am fost atât de inteligenţi. Oricât de bune ar fi părerile noastre, lipseşte sinceritatea, Dawson.
Dawson: Lipseşte ceva.
Joey: Şi motivul pentru care am venit aici este că trebuie să mergem mai departe. Nu mai suntem copii. Şi nu o să mai continui aşa. Şi am crezut că ar trebui să ştii.
Dawson: Deci mergi în Franţa?
joey: Asta era. Dacă merg în Franţa!

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dawson (despre Jen): Oh, Doamne, este perfectă!
Joey: Perfectă? Dawson, mă dezamăgeşti.
Dawson: Ochii ăia şi părul...
Joey: Păi sunt de acord cu tine că fata are calităţi fizice, dar nimic atât de original sau misterios încât să o consideri perfectă.
Dawson: Bine, bine, calmează-te!
Joey: Adică o faţă ca a ei spune totul. Aspectul întreţinut specific new yorkez-ilor din clasa superioară. Nu văd niciun mister. Pot să îţi prezic tot viitorul ei.
Dawson: Chiar?
Joey: Da. În trei ani rezultatele ei satisfăcătoare de la bacalaureat îi vor asigura un loc la o facultate de ştiinţe umaniste undeva prin New England unde se va specializa în... istoria artei. Apoi se întoarce în Manhattan şi se mărită cu un afacerist pe care îl întâlneşte într-o sâmbătă la o petrecere după un meci din cupa Americii. În mai puţin de un an se mută la periferia Connecticut-ului, recondiţionează o veche fermă unde cresc trei copii perfecţi.
Dawson: Te-ai gândit ceva timp la asta.
Joey: Nu chiar. E atât de evident.
Dawson: Sincer să fiu, prefer să o las pe Jen să mă surprindă, bine?
Joey: Cum vrei! Încerc doar să te împiedic să-ţi iroseşti timpul.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Gata, Mihai! Cum e cu matematica pentru mâine?
Mihai: După două zile de pregătire cu tine, mă simt cu adevărat superpregătit pentru orice concurs la mate. Dacă te cunoşteam mai demult, până acum eram as; nu înţeleg cum de cei doi prieteni mai vechi ai tăi nu s-au orientat tot spre mate.
Lucian: I-a atras altceva, doar nu era obligatoriu să aleagă tot matematica; fiecare a mers pe drumul său...
Mihai: Şi tu; de ce ai ales matematica?
Lucian: Eu?! Nu ştiu de ce; asta mi-a plăcut de mic. De fapt, cred că matematica m-a ales pe mine... Înainte de a fi învăţat să vorbesc bine, corect, am învăţat singur să număr şi să socotesc, de parcă aveam matematica în sânge. Când alţi copii preşcolari de seama mea se jucau cu diverse jucării, eu preferam să răsfoiesc cărţi; cărţile de matematică. La întrebarea "Ce vrei să devii când vei fi mare?", aveam mereu, negreşit, un singur răspuns, foarte clar: "Matematician"... Aşa spuneam oricui mă întreba. Matematica a fost, într-un fel, prima mea mare iubire...
Mihai: Prima? Interesant... Asta înseamnă că ar exista şi o a doua; care ar fi aceea?
Lucian: A doua? Nu, nu încă...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Vezi, asta-i Lia, când era mică.
Ly: Era frumoasă şi atunci.
Lucian: Da. Şi încă mai e. Iar aceştia sunt părinţii ei, doamna Valeria şi domnul Virgil Stancu.
Ly: Ah, părinţii ei... Cred că i-am văzut la tine acasă, cu Mihai, la supercomputer...
Lucian: Da, i-ai văzut... Au fost şi dânşii la ziua mamei mele.
Ly: Aşa e. Se pare că Lia seamănă foarte mult cu mama ei.
Lucian: Adevărat... Aici suntem noi, în grup, înainte de plecarea în misiune. Se vede şi nava noastră, în spate.
Ly: Da... Ce tineri eraţi! Nişte copii, parcă. Şi cine sunt aceste persoane, de aici?
Lucian: Ah, acesta este profesorul nostru instructor, domnul Eugen Manea, iar celălalt este directorul Institutului nostru, domnul Traian Simionescu...
Ly: Luci, ai păţit ceva?
Lucian: Nu... Scuze, Ly. De fapt, doar mă uitam... La dom' director!
Ly: Deci, dânsul este cel care te consideră mereu pe tine favoritul dumnealui.
Lucian: Mda, exact, favoritul... Dar, te rog, nu-mi aminti şi tu acest lucru!
Ly: De ce nu? Nu pricep ce te-ar deranja să fii preferatul acestui domn, directorului Institutului vostru. Ar trebui să fii mândru de asta.
Lucian: Hmm; mândru?! Poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: De ce te-ai orientat totuşi spre matematică? De ce-ai ales-o dintre toate astea? Se pare că ai talent şi pentru celelalte.
Lucian: Asta mi-a plăcut cel mai mult. Nu ştiu de ce, însă spre matematică am avut dintotdeauna o înclinaţie specială, deosebită, o atracţie puternică, pe care nici acum nu mi-o pot explica. Simţeam ceva, în interiorul meu, simţeam cumva că asta trebuie să fie, asta trebuie să fac, asta-i calea pe care trebuie s-o urmez. Dintotdeauna am ştiut că asta vreau. Deci, calea asta am urmat-o. Şi nu regret deloc. În plus, după cum i-am spus odată şi lui Mihai, când şi el mi-a pus întrebarea asta, de fapt, cred că matematica m-a ales pe mine... Înainte de a fi învăţat să vorbesc bine, corect, am învăţat singur să număr şi să socotesc, de parcă aveam matematica în sânge. Când alţi copii preşcolari de seama mea se jucau cu diverse jucării, eu preferam să răsfoiesc cărţi; cărţile de matematică. La întrebarea "Ce vrei să devii când vei fi mare?", aveam mereu, negreşit, un singur răspuns, foarte clar: "Matematician"... Aşa spuneam oricui mă întreba. Matematica a fost, într-un fel, prima mea mare iubire...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!