Serioase/triste despre botez copii, pagina 12
Botez de poem
Botezul fiecărui poem
Formă de curățire rațională
Model ancestral de purificare
Ritual eminamente sfânt
După modelul focului sacru
În combinație cu apa vie
Evoluând ca o văpaie
Amplă și imensă văpaie
Cât un sentiment euforic
Plin de entuziasm și elan
Să nu rămână nicicând
Nici un poem ne botezat
La fel ca și copilul
Cel nou născut
Cu invocarea Duhului Sfânt
În mod elocvent
Având compania
Unor maeștri consacrați
Și a unor îngeri celești
Elogiu și binecuvântare
[...] Citește tot
poezie de David Boia (1 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este interesant să observăm că cele mai multe cuvinte românești care exprimă lucruri esențiale sunt compuse din cinci litere: Iisus, Crist, Maria, Paști, cruce, preot, altar, Putna, soare, stele, pâine, izvor, lapte, iarbă, copac, codru, munte, Mureș, maică, limbă, doină, nuntă, copil, botez, frate, vatră, moșie, hotar, român... Să fie oare la mijloc o simplă coincidență numerică? Nu stă oare această cifră a sunetelor românești sub semnul unei taine?
Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
Afară plouă ca și toamna și-i urât
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.
În mine toate amintirile te-așteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este niciun gând.
Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.
Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca după tine,
Și tot aștept pe cineva de nu mai vine.
poezie celebră de Demostene Botez din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii, jucați-vă cât timpul vă permite.
George Bacovia în Volumul Poezii, colecția "Biblioteca Pentru Toți", Ed. Minerva - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Afară plouă ca și toamna și-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.
În mine toate amintirile te-așteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.
Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.
Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Și tot aștept pe cineva ce nu mai vine.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Bruxelles am văzut acum câțiva ani o peliculă (i-am uitat numele), unde erau arătate vreo șase metode de a asasina. Astfel de filme sunt cu miile; s-au difuzat și la noi astfel de produse al căror singur fond «artistic» e arta violenței, în nici un caz calitatea artistică. E revoltătoare ipocrizia cu care difuzorii se făceau a crede că, dacă înving «incoruptibilii», filmul devine subit educativ și asasinatul e operă milostivă. Dar deprinderea omului cu asasinarea facilă, cu minimalizarea vieții, se vede bine unde duce.
Demostene Botez în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bieții copii... Ce să-nvețe, mă, de la ăi mari?
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevăratul fiu
Din cîți copii tot crezi că ai matale
Prea bună maică, spune-mi care-ți este
Adevăratul fiu a cărui mamă
Te simți într-adevăr pînă la capăt.
Nu poți avea copii mai mulți ca unul,
Mărturisește-mi care-ți aparține,
Pe care l-ai făcut, murind tu însăți,
Ca să le dai și celorlalți putere.
Căci, dacă fiul are doar o mamă,
Irepetabil este și copilul,
Dar spune-mi, maică bună, adevărul
Din toți aceștia, care-ți este fiul?
Ai mei sînt toți, răspunse maica tristă,
Dar cel mai mult acel ce n-are mamă.
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul: Locuri Comune (1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreți voi, părinți
Vreți voi, părinți, să fie copii voștri sfinți?
Scăldați-i nu în apă, ci-n lacrime fierbinți.
Hrăniți-i nu cu pâinea aceasta pe pământ,
Ci cu puterea dulce a sfântului cuvânt.
Vreți voi să vă asculte în totul și mereu!
- Dar ascultați voi oare așa de Dumnezeu?
Vreți voi ca ei să fie copii ai firii noi?
- Dar viața voastră cum e, și ce văd ei la voi?
Îi vreți cu-îmbrăcămintea smeriți și cumpătați
Și cu umblări curate, dar voi cum vă purtați?
Când voi umblați ca lumea și vă purtați așa,
Voi veți purta osândă de creșterea lor rea!
Cădeți mai bine-n lacrimi cu-amar să vă rugați
Să vi se ierte vina și viața să schimbați.
Abia atunci vor crește și-ai vostri fii frumos
Cu sufletul și trupul urmași ai lui Hristos!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ce e viața noastră? Un cățel fugărit de copii.
aforism de Lucian Velea (1 iunie 2014)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!