Serioase/triste despre apar, pagina 12
Isprăvile cele mai odioase ce i se pun în cârcă demonului ne apar, în efectele lor, mai puțin dăunătoare decât sunt temele sceptice când încetează a mai fi un joc și devin o obsesie. A distruge înseamnă a acționa, a crea în răspăr, adică într-un mod cu totul special, a-ți manifesta solidaritatea cu ceea ce este. Ca agent al neființei, Răul se inserează în economia neființei, este deci necesar, îndeplinește o funcție importantă, chiar vitală.
Emil Cioran în Căderea în timp, Demonul este sceptic?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii mei
Prin parcuri goale și triste
Iar mă plimbă pașii mei,
Peste frunzele-autiste,
Printre arbori, pe alei.
Dintr-o mantie plumburie
Care murmură-n văzduh
Se rup lacrimi cu furie,
Apar iazme fără duh.
Lin pe băncile-nvechite
Cade burnița-n amurg,
Pe-a lor scânduri scorojite
Și culorile ce curg.
Iar prin noaptea răcoroasă,
Pe sub crengi goale de tei,
Cu a inimii angoasă
Mă pierd eu și pașii mei.
poezie de Emil Utalea (ianuarie 2021)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inerții
Nimic nu-i de colo
Și nu voi renunța gratis
La proiectele auto impuse
Dincolo de aparențe
Apar munți de proiecte
Dincolo de intenții
Se văd coloși de aspirații
Dincolo contemplații
Se văd etape în devenire
După nuanțe incerte
Răsar fluvii de inerții
Peste secole de vis
Întrevăd pașii regăsiri
Călăuziți de serafimi
Senzația de reușită
Se va înfiripa activ
Cu fiecare intenție
De colo până dincolo.
poezie de David Boia (18 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîntâlnirea
Prizez trecutul,
din spatele amurgului, pășind sfios,
apar părinții.
Se scutură de neguri,
îmi mângâie irisul,
le sărut pleoapa roasă de plumb...
Lunecăm pe sub colb,
printre muzici ciudate,
toarcem fumul norilor,
desenăm regrete
pe seninul de ieri,
rămas neboltit;
nisipul ne mișcă,
nisipul ne clatină...
S-a făcut târziu,
[...] Citește tot
poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura și Arta" (15 mai 2008)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Relativitatea generală combină dimensiunea timpului cu cele trei dimensiuni ale spațiului, pentru a forma ceea ce se numește spațiu-timpul. Teoria încorporează efectul gravitației, afirmând că distribuția energiei și materiei din univers curbează și deformează spațiu-timpul, astfel încât el nu e plat. Obiectele din acest spațiu-timp tind să se deplaseze pe linii drepte, dar, fiindcă spațiu-timpul e curbat, traiectoriile lor apar îndoite. Ele se mișcă de parcă ar fi influențate de un câmp gravitațional.
Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un Univers de taine
E-un Univers de taine și secrete
Acel ce poartă chip de om în astă lume,
Trecut îndepărtat și-a pus pecete
Pe întregul său. De ce? Nu știm anume.
Cu fiecare veac descoperim
Noi, alte fapte neștiute încă
Și-n tainele ce astfel le găsim,
E-o înțelepciune simplă și adâncă.
Purtăm în noi, noian de întrebări,
În căutări ce nu pot fi de-ajuns,
Iar ceea ce apar ca întâmplări,
E-un neașteptat și căutat răspuns.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluție
Schimbările se reproduc
Cu de la sine inițiativă
Sau împinse dindărăt
Modificări apar inopinat
Variind din cauze varii
Par cuvinte date la întors
În limite impuse concentric
Străfulgerări de idealuri
Răstălmăcite concertat
În conformații umanoide
Transfugi abili peste ere
Indivizi ăstei planete
În perioada dintre ecouri
Evoluează frenetic
În salturi ascendente
Prin mutații genetice
În structura ADN-ului
Sau copiind-ul la indigo
Prefigurând cu stupoare
Era clonelor ce va să fie.
poezie de David Boia (5 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
În amurg
În amurg, soarele pleacă
Să se culce după deal.
Când noaptea stă să înceapă,
Duios se-aude un caval.
La chemarea-i neîntreruptă
Codanele vin la poartă.
Glasul dragostei ascultă,
Își spun dorurile-n șoaptă.
Pe furiș, apar flăcăii
Să le fure un sărut.
Mama din ușa odăii
Le cheamă în așternut.
Liniștea nopții se-așterne.
Luna somnul le veghează.
Fetele cu capu-n perne,
La iubitul lor visează.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este important să trăiești în conformitate cu modul în care gândești. Fii tu însuți și nu încerca să impui opiniile tale celorlalți. Eu nu mă aștept ca alții să trăiasca la fel ca mine. Vreau să respect libertatea celorlalți, dar în aceeași măsură vreau să îmi apăr libertatea mea. Și asta vine odată cu puterea și curajul de a spune ceea ce gândești, chiar dacă ceilalți nu îți împărtășesc părerea.
citat din Jose Mujica
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare, lună, stele
Despre soare, lună, stele,
Scriu în versurile mele.
Când soarele strălucește,
Luna atunci odihnește.
Ceru-i văduvit de stele
Fiindcă odihnesc și ele.
Apoi, roata se-nvârtește:
Astrul nopții strălucește
Și soarele odihnește.
Stelele pe cer apar,
Se aprind în lampadar.
Sub feericul ei cer,
Noaptea este un mister.
poezie de Dumitru Delcă (14 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!