Poezii despre Epigrame despre fiicïżœ, pagina 12
Primăvară târzie
Astazi scriu despre-a vieții culoare
Prinsă-n ploi însetate de dor,
Ce îmi picură-n suflet candoare,
Risipind de pe cer orice nor!
Astăzi scriu despre sunetul zilei
Și-l aud prin tăceri murmurând
Și mai scriu despre tremurul filei,
Când îi dau, temător, câte-un gând!
Astăzi scriu despre noi începuturi,
Ce apar dimineața, în zori,
Despre zboruri uitate în fluturi,
Și semințe uitate în flori!
Despre-a mea primăvară târzie,
Care ninge și-acum, deseori,
Peste lutu-nsetat, poezie,
Cu fulgi albi, trubaduri visători!
poezie de Marilena Ion Cristea din Neînverzitele păduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerii zboară peste tot
ce și cât știu eu despre lumea din care m-am născut
știu tot atât cât știu despre cea în care trăiesc
ce știu stelele despre cerurile gri
ce știu îngerii despre zborul lor
în întunericul nopții o dată am zărit două aripi
albe-albe erau și mi-au părut după formă perdele
fâlfâind în afară două iluzii la geamul spart în bucăți
ori erau două aripi care zburau mai ușor fără înger
ce știu eu despre locul în care se nasc îngeri
cine să mai fi văzut lumea în care se nasc și mor stelele
Cel Ce a văzut-o a venit și neîntrebat a povestit
iar eu mă mulțumesc să cred că în toamnă
îngerii zboară peste tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din lunga petrecere tristă
Cineva spunea
ceva despre umbrele care acoperă câmpul, despre
cum trec lucrurile, cum un om adoarme spre dimineață
și cum dimineața se duce.
Cineva spunea
cum se oprește vântul și cum revine,
cum scoicile sunt sicriile vântului,
dar vremea vremuiește.
A fost o noapte lungă
și cineva a spus ceva despre cum își revarsă luna lumina
albă
pe șesurile reci, cum nu era nimic în față,
în afară de-aceleași lucruri.
Cineva a menționat
un oraș în care ea mai fusese înainte de război, o cameră cu două
candele
pe perete, cineva dansând, cineva privind.
[...] Citește tot
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramiștilor din "Cenaclul Epigramiștilor Olteni"
Ați înțepat atâta lume
Și ați făcut-o chiar pe bune
Și nu doresc, iubiți confrați,
Voi epigrama s-o aruncați.
S-o faceți mai arzătoare,
Mai acidă, pătrunzătoare,
Să puneți-n epigrame mult ardei,
Să-i ardă bine pe mișei.
Nemernicii să înțeleagă
Căci cu oltenii nu-i de șagă.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplitate
Într-o zi se va vorbi despre noi
la fel de simplu ca despre stejari.
Oamenii vor fi spălați de noroi,
iar copiii de-acum, oameni mari.
Bătrânii vor spune, scurmând amintiri:
Erau tineri și din răni sângerau.
Mâinile nevestelor subțiri
cu fâșii de cămăși îi legau.
Nimeni nu va plânge pe gropile noastre
cum nu plîngi iarba mieilor în lunci
sau infinitul zărilor albastre,
căci prea vom fi ai tuturor atunci.
Un moșneag își va rupe oftatul în piept:
Au căzut lângă mine, aici!
Și trupul surpat va sta drept,
cu urme de lanțuri și bici.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
Dacă te-aș împărți cu întregul ai ieși un minus adânc,
dar clar ai însemna un rest vag,
Ai însemna ceva.
Dacă te împart cu o jumatate,
Te pot întâlni în cîte o zi să afli despre adunate,
Despre urme și umbre, despre neluate.
Dacă te împart cu mine pot spune că suntem un întreg.
Ai putea să te aduni de prin spații închise,
Din limite și universuri, spre lumi interzise...
Până spre azi, prezentul infinit al gândului meu.
poezie de Silviu Petrache (11 noiembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre tine
Când puiul de drac, panica,
începe să rânjească și să țopăie
în inima mea, în mintea mea, în mușchii mei,
mi se arată drumul pe care l-am pierdut
prin ceața munților.
Eu scriu despre tine.
Când durerea care mă doboară
este pe punctul de a deveni de nesuportat,
o mână rece
îmi pune o pastilă pe limbă, iar durerea
slăbește și apoi dispare.
Eu scriu despre tine.
Sunt focuri care trebuiesc suportate,
flacăra cruzimii, fierbintea coacere
a dorului de nestins, chiar
blânda lumină din candela păcii
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scadente
torsul se imbrumareste
caierul se-mputineaza
ghemul vremilor trecute
se aduna din sfarleaza
si-ti da sama despre felul
cum ai fost in asta viata
despre cum o sa se-nnoade
la alt tors firul de ata.
poezie de Sorin Tilita Dolhesti
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În toamnă îngerii zboară peste tot
ce și cât știu eu despre lumea din care m-am născut
știu tot atât cât știu despre cea în care trăiesc
mai puțin decât știu stelele despre cerurile gri
și mai puțin decât știu îngerii despre zborul lor
în întunericul nopții o dată am auzit un foșnet
alb-alb era ceva și mi-a părut după formă
un fluture enorm fâlfâindu-și aripile iluzie la geamul spart în bucăți
ori era o singură aripă care plutea mai ușor fără înger
ce știi tu despre lumea în care se nasc îngeri
ai văzut cumva locul în care se nasc și mor stelele?
Cel Ce a văzut-o a venit și neîntrebat a povestit
iar eu mă mulțumesc să cred că în toamnă îngerii zboară peste tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Definiția unui strigăt
Ți-aș spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ți-aș spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ți-aș spune ceva,
ce-ai știut,
sau ce știu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
și s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!