Toate rezultatele despre +priveste +cerul, pagina 12
Nedumeririle unui eretic (II)
Privește cerul
stă scris caligrafiat școlărește pe un zid
așa că-mi ridic ochii de la tencuiala scorojită
și privesc
vântul rostogolește norii ca pe ciulini
în spoiala albastră nici o fisură
nici o fereastră uitată deschisă prin care să poți arunca o privire
locul pare pustiu
părăsit
dar dacă într-adevăr au locuit îngeri în el
cum se face că nu a fost măcar unul mai rebel printre ei
unul cu spirit de poet
care să-l vandalizeze.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă și rouă
O stea rămâne fără umbră
și nu e noapte să-nțeleagă
că luna-mi trece fără urmă
semirotundă și întreagă
Nu e asfalt și nu e cale
în pașii care vor să-ntoarcă
străzile noastre verticale
și cârmele fără de barcă
De pleci în vremurile toate
prin cerul care te privește
să nu-mi uiți ploile legate
de ochiul care mă lovește
Să-mi lași sângele ce îmi ține
zăpadă-n vena care trece
căci în fiorul lor de tine
mi-e cald și iară îmi e rece
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diphylleia grayi
Floare de gheață, topită de ploaie,
Unde ajungi tu, când Cerul se-ndoaie
Sub dor nesfârșit, din prea triste IUBIRI,
Și-nchide privirea, plângând amintiri?!
Trimite-i parfum să-i aducă-aminte
Că omul curat, credincios și cuminte,
Privește spre el și când e fericit
Și nu îl blesteamă când e necăjit.
Scrie-i tu, floare, cu gheața topită
De raza de ploaie ce ți-a fost sortită,
Că lumea dispare, de nu mai e Cer!
Doar asta te rog, doar atâta îți cer!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorb cerul din priviri
Noaptea se așază pe un scaun de lemn
citește un poem al luminii
și subliniază cu negru.
Luna privește de curiozitate din mijlocul cerului,
stelele nu văd nimic
și pleacă la plimbare prin galaxie.
Mă prinde somnul și ca să nu adorm
mă înviorez cu două pahare cu vin alb,
sorb cerul din priviri,
carul mare a luat-o la sănătoasa.
Caii dimineții pasc pe pajiște,
muntele tace și mișcă din sprâncene,
pe semne apele
îl sapă la rădăcini.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorb cerul din priviri
Noaptea se așază pe un scaun de lemn
citește un poem al luminii
și subliniază cu negru.
Luna privește de curiozitate din mijlocul cerului,
stelele nu văd nimic
și pleacă la plimbare prin galaxie.
Mă prinde somnul și ca să nu adorm
mă înviorez cu două pahare cu vin alb,
sorb cerul din priviri,
carul mare a luat-o la sănătoasa.
Caii dimineții pasc pe pajiște,
muntele tace și mișcă din sprâncene,
pe semne apele
îl sapă la rădăcini.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am supărat
te-am supărat, îmi pare rău....
nu am gândit, știu că îți pasă
dar și un râu în drumul lui
din matcă apa varsă.
și-un pom în floare mai greșește
lăsând crengi grele la pământ
iar ploaia rece-l biciuește
pierzând petale roze-n vânt.
și ziua uneori se ceartă
când noaptea vine peste ea
și cerul care-i plin de stele
mai scapă în vazduh o stea
ce să-ți mai spun ca să mă crezi
privește adânc în ochii mei
sunt bucurie și furtună
dar adevăr găsești în ei.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt... privește!
Sunt cenușa
Și focul care mocnește...
Nimeni nu mă iubește!
Nimeni nu-mi bate la ușă.
Ușa e-nchisă cu lacăte vechi, ruginite...
Așteaptă în prag aduceri-aminte
Despre oameni rămași
În colțul ochiului drept.
Eu îi aștept...
Priviți!
Ochii-mi sunt mări
Ce rătăcesc uneori
Pe cerul pudrat cu tristeți și oftat.
Lacrimile-mi sunt ploi,
Ochii-s de zâmbete goi.
Dar nu m-am schimbat...
Vă iubesc!
Peștera sufletului
Ascunde în ea,
Dragostea mea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp de har
Un timp de har și de-ndurare,
În care poți lucra cu spor,
Chemat ești în a Lui lucrare,
Pe ogorul sfânt lucrând cu spor.
Chemat ești s-alergi pân' la capăt,
Cu ochii țintă la Isus,
Nu te opri din alergare,
Privirea ține-o tot în sus.
Privește cerul plin de slavă,
Prin duhul să-L vezi pe Cristos,
Aleargă spre premiul chemării,
Spre locul sfânt, glorios.
Aleargă spre cer cu ardoare,
Cununa s-o poți câștiga,
Spre premiul chemării 'nainte,
Isus îți va da cununa.
Amin
poezie de Ica Drăgoi (2 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea cu credință trece
Ridică-ti capul obosit si aplecat
Din lespedea de piatră rece
Privește cerul s-a înseninat
Durerea cu credință ți trece
Nu te lăsa în negură atrasă
Iubirea să-ți fie pavăză mereu
Ridică ti ochii vei fi aleasă
Trăiește-n fericire si la greu
De esti lovită de o năpastă
Ridica te ființă ai putere
Calcă țărâna cu talpa apăsată
Nu ține seamă de o durere
Aleasă esti să duci iubire
Născând tu pruncii sănătoși
Transformă tristețea în iubire
Căci te așteaptă mulți ani frumosi
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertarea
Ți -am auzit inima cântă
Cântă cu stropii de ploaie
Credință în muzică caută
Focul iubirii arde ca o văpaie
Flăcări ard din neputință
La întrebări același răspuns
Caută iubirea în a ta ființă
Privește -n tine fi destins
Sunt lângă tine suflet drag
Picurul ce îți atinge fața
Nu te sfii eu-îs sufletul pribeag
Între noi se -nalță viața
Ursite clipele -s prin cuvinte
Cerul ne-a dat binecuvântarea
Gândurile iubite sunt rîvnite
Picură cerul ne -a dăruit iertarea
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!