+l�sa�i +copiii +s� +g�ndeasc�

Copiii mai mici privesc prin fereastră minunea de-afară, cei mai mărişori ies şi în curte să vadă, dar repede li se înroşesc urechile. Odată cu încetarea ninsorii s-a înseninat şi s-a pus pe un pui de ger să li se lipească degetele pe clanţa de fier a uşii. Intrau curând în casă, tropotind din cizmuliţele tivite la tureac, sus, cu piele roşie, şi cărora în sat li se spune: călţuni. Numai fetiţele purtau cizmuliţe.

Ion Agârbiceanu în La săniuş
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce avem de învăţat, învăţăm de la Natură, ea ne dă tot ce ne trebuie. Vrem să zburăm, ne uităm la păsări şi învăţăm să zburăm. Vrem să învăţăm să iubim copiii, ne uităm la animale, care îşi dau viaţa fără să clipească pentru puii lor. Vrem să învăţăm că viaţa e fără sfârşit, ne uităm la râu cum curge fără încetare. Vrem să învăţăm să fim buni şi folositori, observăm cum sămânţa pusă în pămârit încolţeşte, devine lujer şi dă bucate.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În micul univers în care trăiesc copiii, indiferent cine anume îi creşte, nimic nu este mai ascuţit perceput şi mai adânc resimţit ca nedreptatea.

Charles Dickens în Marile speranţe, VIII
Adăugat de Roxana M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşneag băşinos

Unde-i frumuseţea în faptul de-a fi bătrân?
Dinţii se lungesc, în vreme ce gingiile se retrag,
spatele ţi se încovoaie pe măsură ce părul cade,
iar pentru a arăta cât de cât bine trebuie să te căzneşti îndelung...
Apoi, există cealaltă faţă a vieţii...
Când eşti frumos fără să faci nici un efort.
Aud o mulţime de persoane spunând... "O, ce prunc frumos!"
sau " Toţi copiii sunt drăgălaşi" – şi, în general,
aşa şi este...

Bănuiesc că urâţenia vine odată cu vârsta.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Karl se juca; lua bucăţi de gheaţă netede ca nişte tăbliţe şi alcătuia cu ele tot felul de figuri, aşa cum se joacă la noi copiii cu cuburile. Jocul lui era însă aşa-zisul joc de gheaţă al înţelepciunii. În ochii lui figurile de gheaţă erau frumoase şi de foarte mare însemnătate şi asta din pricina ciobului de gheaţă pe care îl avea în ochi. Aşeza bucăţile de gheaţă în aşa fel încât să formeze un cuvânt, dar niciodată nu izbutea să formeze cuvântul pe care îl voia şi care era "veşnicia".

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa mare

Vine vara pe cărare
Şi cu ea vacanţa mare.
Toţi copiii strigă: uraaa,
Să înceapă aventura!

Marea valuri îşi agită
Ca şi cum ar fi vrăjită
Şi-l vedem pe Nemo parcă
Ifruntând furtuni pe-o barcă.

L-om urma, să fie clar,
Pe-un vapor imaginar
Unde Dick Sand pe noi toţi
Ne va face mateloţi.

De la mare, sus la munte
Vom urca pe piscuri multe.
Nu vom fi simpli turişti:
Ne fom face alpinişti!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci unde am ajunge rămânând platonici? La ante, apud, adversus, sau mai pe româneşte, la o deposedare a lumii de copiii săi. Căci copilul din ce se naşte, ca instinct de conservare? Din bere? Din fişicuri cu alune? Din plimbări prin grădini? O! Nu! Copilul se naşte în baza legii gravitaţiunii universale, adică din împreunarea unui Eu, sau a unei Tu, cu altul.

Tudor Muşatescu în Doresc ca micile mele rânduleţe... (1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce îi pălmuiţi pe copiii voştri în momentul în care ies din pântec. Chiar vă imaginaţi că acesta este unicul mod prin care le porniţi motoarele?

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul II (1997)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume (poezie în grai bănăţean)

Un sat măi gol ca nişiodată,
Pămânce goale, nelucrace,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Iar copiii-s în altă parce.

Cu spini, urzâşi şî mulţ bruscani
S-o "împodobit" grăgina,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
În Şieruri ş-or găsât ogina,

Cu lacrămi pă obraz priveşci,
Poarta ge la drum că-i rujinită,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Ca poarta să măi fie fărbuită.

Pă la oraşă îs plecaţ copiii
Ge casa părincească s-or zuitat,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Casa sângură, lăsată... îi în sat.

poezie de Claudiu Românu
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa moare viaţa...

Eşti bogat şi totuşi
nu ai nimic
şi asta pentru că
nu îndrăzneşti să te uiţi
înlăuntrul tău
nu îţi priveşti soţia şi nici copiii
cumperi lucruri de nimic
lumea se învârte în jurul
banilor tăi
de Dumnezeu nici că îţi pasă
noaptea păşeşti printre morţii din gînd
care nu îţi dau pace
te miceşti pe dinlăuntru
de ură şi invidie inima
ţi-e prinsă pe sloiuri de gheaţă
nu mai e loc de nimic
nici chiar pentru tine însuţi
de la o vreme ţi-se face frig
de dincolo de zid priveşte Dumnezeu
dar taci...

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Cartea: Durerea din spatele cărnii, editura Pim/Iaşi
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!