ochii care nu se vad se uita

Sunt ca un erou de scenă; mereu în primejdie, mereu pe punctul de a pieri. Sper doar că finalul va veni; iar dacă sfârşitul piesei va fi norocos, vom uita restul.

Frederic cel Mare în scrisoare către marchizul d'Argens (18 ianuarie 1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlantida din suflet

m-am săturat de mărunţişuri şi
de lumea machiată cu praful neputinţei
în care trăim de ceva vreme
birocraţia sufocă până
la sinucidere
mă uit peste umăr şi văd
acelaşi infern
violuri
beţii
droguri
accidente şi morţi
teroare
sclavie
umilinţă
incompetenţă
sfidare
incompatibilitate
neputinţă
ură
aroganţă şi invidie

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti puternic, dar nu uita. Acolo unde vrei să ajungi tu, mai vor milioanele. Acolo unde vreau să ajung eu, doar Dumnezeu.

Corneliu Plop (15 martie 2011)
Adăugat de Corneliu Plop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui om rău nu-i e ruşine că e rău; unui orb, care şi-a pierdut ochii muncind, îi e ruşine că e orb. Logică omenească!

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul se pierde

Ceasul nu s-a oprit dar orele
nu se mai văd marcate
pe cadranul timpului
ce stă pe loc, în contemplare.

Perspectiva nu s-a pierdut
dar obiectele nu se mai văd
delimitate pe întinderea pură
a spaţiului - cel fără de nume.

Viaţa nu s-a sfârşit dar moartea
nu se mai vede la orizont
în aşteptarea fiinţei ce se revolta
cândva, undeva, în ţara uitării...

Totul este la locul său ca altădată
deşi totul nu mai înseamnă nimic
când se pierde în spaţiul fără de timp,
în timpul fără de spaţiu...

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi se uită afară, dar din pricina întunericului nu văzu altceva decât propriul ei chip reflectat în sticla ferestrei. Eu sunt convins că oricât de departe ar fi privit, n-ar fi văzut un lucru mai plăcut.

Charles Dickens în Greierul casei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul

în uimire, fără luptă,
văd compromisul mimilor iubirii,
care sufocă străzile.

pe margini de trotuare,
cineva fură aripile păsărilor.

alătur fragmente de materie.
sufletul culege acidul rodului,
în scenografii inverse.

nu există felinare naturale.
se folosesc artificii periculoase,
care umplu spaţiul cu aripi tăiate.

zborul e aruncat în praf.

vârfurile degetelor păşesc...
nasc tăceri ale trupului
în ritmul cuvintelor.

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu (9 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor asurzitor

Dacă nu te văd, e noapte,
Chiar dacă e plină zi,
Dacă nu-mi spui nişte şoapte,
De dor nu pot auzi

Ţipătul de ajutor
Al acestei lumi în care
Soarele-i asurzitor
Şi tăcerea (v)orbitoare.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (11 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ce este aşa de binefăcătoare concepţia sănătoasă despre artă? Prin faptul că omul uită de sine. Ce nefericită fiinţă trebuie să fie omul!

aforism celebru de Titu Maiorescu din Cugetări şi aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflex 76

Purtăm în noi destule amintiri
Din caruselul fostelor iubiri,
Să nu ne fie dureros de rău
În viaţa mea, cu adevărul tău,
În carnea ta, cu gărgăunii mei -
Şi, iată-ne căzuţi, ca nişte zei,
Din cerul poeziei pe pământ,
Să ne schimbăm cuvântul după vânt,
Să ne purtăm iubirea după căi
Care, oricum, nu-ncap în ochii tăi,
Care, oricum, nu trec prin gândul meu,
Dar... se întorc la cineva mereu.

poezie celebră de George Ţărnea din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive)
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!