drum de viata alb

Statică

M-am împrietenit cu şarpele casei
în plâns tandru, sărutându-i
ochiul alb, de hârtie.

Degeaba închipui armuri protectoare
amintirea mea e apa
oprită în hainele tale.

Pasărea ce te iubeşte
îţi va desena chipul
cu aripa.

Am să-ţi aduc cioburi culese
din oglinda mare a tăcerii.

poezie de Violeta Pasat din volumul ,,Pasărea confident" ed. ORION - Bucureşti (2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de iarnă

Peste pădure a-nceput să cearnă
Încă din zori cu fulgi mărunţi de nea,
E prima oară când această iarnă
Te ţine-un ceas vrăjit lângă perdea.

Sub bolta scundă se iţesc fantasme
Purtând vârtejuri sure prin genuni,
E anotimpu-n care crezi în basme,
E anotimpu-n care vezi minuni;

În minte amintiri se derulează,
Imagini care curg neîncetat,
Priveşti uimit la fiecare fază
Din minunatul vieţii rezumat,

Copilăria veselă, senină,
Iubiri ce te-au vrăjit, te-au fascinat,
Emoţii, mii, din zări încep să vină,
Alături de-ntâmplări ce te-au marcat,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fie viaţa...

Să fie viaţa-nmiresmată
Cu-aroma sfintei Mântuiri
Să fie, zilnic, îmbrăcată
În straiul bunelor vestiri.

Să fie viaţa mai frumoasă
Împodobită cu lumini
Fie că şade pe terasă,
Fie că umblă printre spini.

Să fie viaţa mai bogată
În fapte vii, în închinări
Să dea dovadă că-i curată
Şi neclintită-n încercări.

Să fie viaţa primitoare
Cum primitor a fost Isus
Să-I ducă, zilnic, câte-o floare
Răsplată pentru ce-a adus.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (7 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Richard Cory

Când se-întâmpla ca-n oraş Richard Cory să coboare,
Noi, de pe trotuar, îl admiram uimiţi, lipsiţi de suflu:
Era un gentleman adevărat din cap până-n picioare,
Curat şi îngrijit peste măsură, şi imperial de suplu.

Era întotdeauna calm şi îmbrăcat la patru ace,
Şi-întotdeauna-n discuţii omenos, şi-învăluit de-un fin parfum;
Simţeam cum creşte pulsu-n noi şi cum invidia se coace
Când ne saluta:" Bună seara," şi-apoi îşi vedea, sclipitor, de drum.

Şi era bogat – da, mai bogat cu mult decât un rege,
Şi-avea mult stil şi şcoală multă-n fiecare artă şi aspect,
Iar ca delicateţe, credeam noi, era un prinţ în lege –
Când îl vedeam, toţi doream să fim în locu-i. Îi arătam respect.

Şi astfel munceam – aşteptând o izbăvire, o lumină,
Şi hrană-aveam de azi pe mâine, şi viaţa viaţa era un handicap;
Şi Richard Cory, într-o noapte caldă, cu lună plină,
S-a dus acasă şi şi-a tras un glonte-n cap.

[...] Citeşte tot

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare Mariei

Sa ai zambete-n privire,
Si dulceata-n al tau glas,
Raspandeste-n jur iubire,
Pe carare pas cu pas.
Fii o floare, fii parfum,
Raza blanda dimineata,
Celor ce-s pierduti pe drum,
Lumineaza-le viata.
Soapta fii si mangaiere,
Pentru cei indurerati,
Fii balsam pentru durere,
Zambet pentru intristati.
Lasa-ti sufletul sa planga,
Cu cel care-i in necaz,
Inima sa ti se franga,
Sterge lacrimi de pe-obraz.
Canta, cu cei care canta,
Viata-ti fie armonie,
Fii o melodie sfanta,
Plina fii de bucurie.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (8 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsând în urmă ţărmul

Părăsind portul mâlos odată cu mareea naltă,
Marea se deschide-n albastru, imensă şi sărată;
Vergile zvelte înnobilează graţioase velierul
Şi domină cu pânzele lor tot cerul;

Sub catargele susţinând un zbor alb de vele,
Coverta devine decor pentru poveşti cu ştime şi cu iele.
O viaţă nouă-n navă sinuos pătrunde,
La pupa, noi privim cum cârma face legea-n unde,

Simţim nava urcând spre cer, coborând în mare,
Plonjând în apă serenă şi seducătoare.
Tăcută şi iute-alunecă-nainte atrasă ca de-o vrajă;
Orizontul ne-ademeneşte, rotund, în a lui mreajă;

Deasupra oglinzii oceanului s-a ivit, iată,
Un spirit care n-a cunoscut frica niciodată;
Iar cei care o cunosc bine şi iubesc marea
Se simt acasă acolo unde-ncepe zarea.

poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima mamei

Precum o ivire ce-mpresoară cu răcoare
e astăzi lacrima mamei neştiută -
alb diamant ce punctează-n răstimpuri
peste canatul aducerii aminte -

Ades, tresărind în umed întuneric
mari fluturi de noapte m-adastă
cu veşmânt de lumină
nădăjduind
într-un zbor al reîntoarcerii...

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creion

Am mers ca doi tovarăşi, alături şi pereche,
Împlătoşaţi, cu caii ureche la ureche.

De-am căuta acum iubirea dintre noi

Am mai afla ecoul galopului pierdut
Acolo unde apa străpunge stînci de fier
Şi unde cu oroarea abia ascunsă-n suflet
Te-ai avîntat alături de mine mai departe
Şi-ai rîs cînd mii de codri în tine tremurau...

Am mai afla podişul înconjurat cu colţi,
Răsfrînt în amintire, cînd toropit de drum
Mă tolăneam în ierburi privind grăbiţii nouri,
Iar tu loveai cu varga o viperă cu corn
Ce unduia atrasă de faţa mea umbrită.

Şi am aflat troianul greşelilor din noi.

Þi-ai risipit iubirea în ritmuri şi în rime,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu uita binefacerile Lui

Nu uita ce ţi-a făcut
Domnul tău, Stăpânul vieţii
Cum atunci când te-a durut
În necazul tău acut,
Când erai în umbra ceţii
Ţi-a fost ghid şi ţi-a fost scut.

Binefaceri ştii c-au fost
Sute, mii... nenumărate
El ţi-a fost un adăpost,
A plătit grozavul cost
Să te ia-n eternitate,
A dat vieţii tale rost.

Cum din vid te-a ridicat
Aminteşte-ţi toată viaţa
Dor de Cer El a plantat
Şi în har te-a îmbrăcat
Şi-a topit în tine gheaţa
Şi pe braţe te-a purtat.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am văzut

Li Bo, nu te-am văzut de multă vreme,
este trist că te pretinzi nebun.
Toată lumea vrea să te uite.
Numai eu îţi preţuiesc talentul.
Sprinten în gândire, improvizând mii de poeme,
hoinăreşti, ca o frunză luată de vânt, după o cupă de vin.
Ai studiat aici la Muntele Kuang
şi a venit timpul să te întorci, acum că ai părul alb.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!