vis

Cuvânt înainte

Te-am răspândit, stea umedă, prin rouă,
În ceasul când ferestrele albastre s-au deschis
Spre lumi nelămurite. Iată slava nouă,
În care am să intru ca-ntr-un vis.

Prevăd înalturi mari de timp, curate,
Şi adâncimi de întuneric nefireşti;
Pe mâini lumini de veghe strecurate
Prin dunga nesfârşitelor fereşti.
Cum urcă limpede în inimi liniştea...

Priveşti?...

poezie de George Drumur din Solstiţii (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am prins un vis

de cer cu un cui ruginit spre cap
era lent şi capricios la început
îşi revenea dimineaţa trezit de soare
l-am lipit de infinit şi apelez la el
când sunt neinspirat
zgârâi poemul după ce trag cuiul
pe polizor înţep foile prea albe
şi cuvintele ies însângerate
apoi arunc visul în fântâna plină
cu poezii neinspirate aduse
de un gând mângâiat de păsări

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristalin

Mi-au intrat cristale-n tindă
Îngheţându-mi lacrima
Atunci când, într-o firidă,
Eu zărisem umbra ta.

Şoapte ne îmbrăţişau,
Noi, vrăjiţi, ne regăseam
Şi priviri se-mperecheau,
Buzele-n sărut ardeau,

Sus, văzduhul rezona
Cu-mplinite respiraţii,
Iar lumina ne-nvelea
În fuioare de senzaţii...

Însă, vai, era doar vis,
Dulcea mea închipuire
Dintr-un jar ce s-a aprins,
Nemurind... o amintire.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

Am luptat, făr-de noroc,
Pentr-un vis de nemurire.
Aş fi vrut să am un loc
În a lumii amintire!

Astăzi nu mai pot lupta!
Oboseala mă cuprinde.
Şi încet în mintea mea
Vălul nopţii se întinde.

Parcă nu mai pot gândi!....
Stau cu inima-mpietrită
Şi aştept doar s-a sfârşi
Viaţa mea cea chinuită.

Vremea trece-ncet şi greu
În amara aşteptare
Şi de-acuma tot ce vreau
E odihnă şi uitare!

poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa-i apă curgătoare

Clipa-i apă curgătoare.
Dacă vrei poţi fi pe val!
Drumul totdeauna doare
dacă ai un ideal.

Nu lăsaţi să treacă timpul
fără urmă, fără glas!
Bucură-te de-anotimpul
care-n suflet ţi-a rămas!

Clipa-i apă curgătoare,
anotimp de vis şi dor
Ideal pictat pe zare,
soarele culorilor!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se lasă seara,
luna iar zâmbeşte,
de dorul tău
ascult din nou acorduri de Vivaldi,
îmbrac cămaşa ta...
şi simt cum trupul tot
îmi înfloreşte.

Ninsoarea de afară
vine tot mai deasă,
în casă este cald,
iar eu adorm în braţele
acelui vis trimis de tine-
şi-mi pare că-s lumină
dansând desculţă
în rochie de mireasă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocurile ei batjocoresc

asfaltul când pe îndelete îl calcă
cochet şi ziua intră în ceaţă discret
frunza cade-n patima alcoolului
umblă din toc în toc mânjită de humă
pe lângă copacii despuiaţi în glumă

trec pe o piatră plină de lene din vis
un mic paradis cu miros de ceară

duzii plini de fulgi aruncă puful alb
de porumbel rebel pictat pe lumină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte umedă

astă noapte s-au desfăcut pereţii

ca într-un film

păşeam pe iarbă printre craniile

pădurii

oase albe asemeni

unor margini de toaletă

pe care aşezat cu picioarele

ascultam tăcerea rece

simţeam spatele tremurând

până ce greierii s-au alarmat

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-e silă de ace
sunt sătul de cearşafuri
şi tuburi de drenaj
am obosit de feţe pe care nu le cunosc
acum cred că moartea-ncepe ca un vis
plin de râsetul iubitei mele

Azi viaţa priveşte c-un ochi nepăsător
scoţându-şi pământul de sub unghii
cândva, trupu-mi era util
acum e floarea ce trebuie să ardă
ca pasărea plină de noroi
care vesteşte apusul prin ploaie...

poezie de Lucian Domşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inerţii

Nimic nu-i de colo
Şi nu voi renunţa gratis
La proiectele auto impuse
Dincolo de aparenţe
Apar munţi de proiecte
Dincolo de intenţii
Se văd coloşi de aspiraţii
Dincolo contemplaţii
Se văd etape în devenire
După nuanţe incerte
Răsar fluvii de inerţii
Peste secole de vis
Întrevăd paşii regăsiri
Călăuziţi de serafimi
Senzaţia de reuşită
Se va înfiripa activ
Cu fiecare intenţie
De colo până dincolo.

poezie de David Boia (18 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!