cei 7 ani de acasa

Omului îi trebuie doi ani să înveţe să vorbească şi o viaţă să înveţe să tacă.

citat celebru din Confucius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se schimbă atunci când ai un copil, propria ta familie. Devii mult mai grijuliu în ceea ce faci. Nu mai întârzii prin oraş, nu mai pierzi vremea cu prietenii prin cluburi. Trebuie să fii acasă, să ai grijă de fiica ta, să te joci cu ea.

citat din Paul Pierce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt aşa de bine versul lui Baudelaire:

"Am mai multe amintiri
Decât dacă aş avea (vârsta de)
O mie de ani..."

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 52 de ani ştiu că o minte şi un corp sănătos sunt o balanţă între nutriţie, intuiţie, experienţă şi dragoste, chiar cred asta.

Elle Macpherson în revista Your Fitness (2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În două zile, un om, singur cu sufletul lui, între patru ziduri, înţelege mai mult decât altfel în douăzeci de ani.

citat celebru din romanul Ciuleandra de Liviu Rebreanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mefistofel: Nu, Doamne, nu. E rău acolo şi nu tac. De oameni mi se face milă, nu mă-ndur prin ani să-i pun şi eu la chin pe-acei sărmani.

replică celebră din piesa de teatru Faust, Prolog în cer, scenariu de Goethe (1808)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-a fost, să-ntorci nu se mai poate, nici ani, nici suflet, e-n zadar...

citat celebru din Puşkin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul la 60 de ani se uită la pantofi. Nu se mai uită la pălărie.

citat din Florin Piersic
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii sunt îngropaţi la o sută de ani, dar sunt morţi de la naştere.

citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt douăzeci de ani...

Sunt douăzeci de ani şi încă unul...
N-aş vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toţi spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.

Dar toate astea-s fleacuri: mai presus
Eu ştiu un lucru care-i ţinta vieţii:
Să ţii un steag, destoinic, cât mai sus.
E steagul roşu-al meu şi-al dimineţii.

E steagul cui? Eu cred că e al meu,
Ori poate-al lumii, izbutind să doară,
Când din infernul inimii, mereu,
Însângerat mi-l flutur în afară.

Iar seara, când se lasă cu răcoare,
Şi cerul se întunecă-n frumos
Însângerat şi vast mai ard în zare
Înmiresmând în chip de chiparos.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!