Poezii despre biserica neagra, pagina 115
Înjurământ
Ce știți voi muritorilor perverși
Pe cine pierdeți azi definitiv
Când ați avut sinceritate ca-n povești
Într-un gigant ce rejetați fără motiv.
Uitați-vă-ndobitociți măcar
La ce-s acum imagini de arhivă
Oare veți mai avea un cărturar
Să vă asculte, om, fără eschivă?
Din mintea neagră, ce-o purtați ușoară
De goliciunea sumbră-n sentimente
Îmi mai găsiți un politician, așa-ntr-o doară
Să fie sincer, om, eminamente???
Îl meritați oare, voi lașii necitiți
Să-aveți așa valoare, chiar postum
Slugi și dezbinători în fond nefericiți
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sinceritate
- poezii despre viitor
- poezii despre valoare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre prostie
- poezii despre prezent
Dorul MAMEI
Doamne ce durere ne-ai dat
Fara de mama tu ne-ai lasat,
Trei copii indurerati
De mici ei lasati.
Singuri cu dorul lor
Noi pe atunci mici mai eram,
Nimic nu intelegam
A fost o tragedie mare
Fara de asemanare.
Intr-o zi de toamna
Tu draga mama,
Ai plecat de linga noi
Nespunind ca te vei mai intoarce inapoi.
Acuma Domnului slujesti
Iar pe noi de sus tu ne privesti,
Si de rele ne feresti.
Tu mama ne-ai lasat de mici
Fara ca sa ne mai zici,
Ca-napoi nu te mai intorci.
Noi am crescut mari
[...] Citește tot
poezie de Natalia Rangu (24 octombrie 2017)
Adăugat de Natalia Rangu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre mamă
- poezii despre flori
- poezii despre familie
- poezii despre dor
- poezii despre urechi
- poezii despre tragedie
- poezii despre toamnă
- poezii despre superlative
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Primăvara, horesc toate petalele
Îmi pare că, sub pom,
nu sub măr,
îl găsisem pe Dumnezeu, era plâns, hainele curgeau de pe El,
avea muguri străini, pe la sprâncene, era mugure de salcă și trist,
în blândețea Lui, molcom, cu sandalele rupte, încercând să nu spuie,
așa s-a îndepărtat.
Ce faci cu primăverile, Doamne, Domnul meu? l-am întrebat
unde pleci, Doamne? primăvara, horesc pentru Tine toate petalele
de ce îți iei, de la mine, ștergarele, și Te duci, cu ele, departe?
Îmi pare că, în clopotniță, se auzeau clopotele care erau mânate de soare și vânt,
eu nu vând;
se auzeau miei behăind, mugeau, parcă, animalele,
în loc de clopotele
care nu se
tânguiseră
încă
pentru El.
Era devreme, și am știut, atunci, că se apropia Paștele.
Unde te duci, Domnul meu, pe ce Cruce? Lasă
Crucile Tale în pace, și mănâncă de la mine din ștergar, și bea apă,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre primăvară, poezii despre vestimentație, poezii despre oi, poezii despre muguri, poezii despre cruce, poezii despre încălțăminte, poezii despre zoologie sau poezii despre vânt
Sonată de Grieg
Ni se face toamnă, ni se face frig,
se așterne griul pe un ultim dig,
tu te-ascunzi departe, unde să te strig,
nordica mea fată, când se cântă Grieg?
Știi cum bate vremea ora în zadar?
Știi cum bate ora fără de orar?
Am să-ți spun când ploaia va crăpa un zar
și speriați urca-vom în bătrânul far.
Ni se face-a moină, ni se face-a vânt,
hai, noi doi, să facem un recensământ,
peste toți aceia câți poate mai sunt
să ne credem singuri pe acest pământ.
Ți-am deschis umbrela, te aștept să vii,
să apari din mare într-o bună zi,
de va fi furtună, poți să întârzii,
mai aștept o toamnă, nici nu te grăbi!
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre ploaie, poezii despre zaruri, poezii despre stânci, poezii despre sperieturi sau poezii despre sclavie
Prezentând vinul
Privește cum apele Fluviului Galben coboară din cer,
Intrând în ocean pentru a nu mai reveni niciodată.
Privește ecluzele strălucind ca niște oglinzi acolo sus, în munți,
Mătase neagră azi dimineață, acum se alintă-n argint.
... O, lasă-l pe omul de spirit să se aventureze unde dorește,
Tu nu închina cu el niciodată o cupa goală în fața lunii!
De vreme ce pronia cerească ți-a hărăzit talent, folosește-l!
Aruncă în aer o mie de monede de argint, toate se întorc pe pământ!
Frige un batal, taie un vițel, ațâță-mi apetitul
Și pregătește-mi, din trei sute de butoaie, o sorbitură lungă!
... Pentru bătrânul maestru, Tsen,
Și pentru tânărul învățat, Tan-chiu,
Aduceți vinul!
Nu lăsați niciodată cupele să lenevească!
Vă rog, dați-mi voie să vă cânt un cântec!
Urechile sunt datoare să asculte!
Ce sunt clopotele și tobele, tacâmurile scumpe și comorile?
Lăsați-mă să fiu veșnic beat și niciodată rob rațiunii!
Oamenii solemni de odinioară și înțelepții sunt uitați,
[...] Citește tot
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre bani, poezii despre înțelepciune, poezii despre învățătură, poezii despre tinerețe sau poezii despre talent
An
Sumbră tăcere a copilăriei. Sub înverzitul frasin
Paște blândețea ochilor albaștri; pace aurie.
Un întuneric încântă aroma violetelor; epoci oscilante
Seara, semințe și umbre de auri ale tristeții.
Dulgherii sculptează-n grinzi; în zorii adâncului
Macină moara; în frunze de-alun o gură purpurie apare
Roșu masculin peste apele tăcute aplecat.
Tăcută este toamna, spiritul pădurii; nori aurii
Urmează singuraticul, neagra umbră a nepotului.
Înclinarea în camera de piatră; sub bătrâni chiparoși
Sunt lacrimi ale nocturnelor imagini spre izvor;
Ochi auriu al începuturilor, întunecată răbdarea a sfârșitului.
Comentarii
Poezia se află între înălțarea din "sumbră tăcere a copilăriei" și a coborârii în "întunecată răbdare a sfârșitului", ceea ce închide un cerc, care poate fi de asemenea înțeles ca un ciclu anual. Acestea sunt însoțite de imagini de primăvară ("aroma violetelor"), care sunt înlocuite destul de brusc de imagini de vară ("epoci oscilante") și de toamnă ("Macină moara").
Caracterizarea începutului "copilărie" evocă, de asemenea, cursul unei vieți umane. Acest lucru este completat de imaginea "blândețe" ca o caracterizare a copilăriei la început, care duce la un moment de acțiune ("Dulgherii sculptează-n grinzi ") și în continuare la faza de vârstă, "neagra umbră a nepotului" ce pare asociată singurătății.
Încadrarea însă, și în mod special înșiruirea, nu urmează un model linear, ci este mai mult ca un model de cerc sau ceea ce cunoaștem din lumea fractală, în care fiecare domeniu în sine generează un întreg, care la rândul său poate fi împărțit în fracturi. De exemplu, atunci când în al treilea vers "aroma violetelor" întâlnește imediat maturitatea cerealelor ("semințe și umbre de auri") iar motivul cerealelor reapare în al șaselea vers cu moara care măcină ("Macină moara"). Sau când în ultimul vers sfârșitul este descris ca începutul, acest lucru corespunde cu "ochi auriu al începuturilor" și cu "pace aurie" din al doilea vers, care, la rândul său, pare să comunice cu "Sumbră tăcere a copilăriei". Acest lucru creează o țesătură caracteristică, el fiind cu siguranță doar experimental și aproximativ descris de caracterizare drept "fractal".
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre poezie, poezii despre tăcere, poezii despre negru, poezii despre întuneric, poezii despre sunet, poezii despre singurătate sau poezii despre sfârșit
Cum îl cheamă pră veșinu?
Într-o sară baba Chiva șî cu moșu ei Văsîlii,
Șăd pră scaun în șofru mare, șî ghijăsc dă cîcea dzîlii.
-Audzî babo, dzîșe moșu, nu șciu șe mi s-o-ntâmplat,
Pră moș Ion, veșinu nostru, nu șciu cum l-o fi chemat?
Așa rău să mă zăuit, parcă n-am șciut vrodată,
Trăbă să îi întrăb baba. Ia să ies până la poartă.
Poace-o văd pră subpărece, ori măturând pră afară,
Gi rostît la marva toată o fi gata, acuma-i sară.
Uice-o văd, vine acuma, are două cănți cu apă,
Pentru vașili dîn ștal, să dușe șî le adapă.
- Tu Mărio, vino-aișea, că i-o m-am buzumenit,
Ș-așa rău să mă zăuit, nișicum n-am măi pomenit.
Șciu pră toți în satul nostru, cum îi cheamă, cum le dzîșe,
Chiar șî pră aia dă nu-s, d-oginesc sub neagra crușe.
Baș al meu veșin șî precin, Ion, al tău bărbat d-o viață,
Să nu-i șciu numele lui! Ș-am vorbit dă gimineață.
[...] Citește tot
poezie de Nicoleta Stavrat (noiembrie 2016)
Adăugat de Nicoleta Stavrat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre viață, poezii despre sat, poezii despre râs, poezii despre bărbați, poezii despre bine și rău sau poezii despre apă
Doamne, repede!
Doamne, fă-mă repede până la unu,
scade din el ce mi-a luat și-adună-mă cu el când a plecat,
desfășurându-mă în doi, întruna!
din piatra acestui inel fermecat
pe degetul lui purtat în care rotește!
tocmai pentru că el dă celor frumoase și habar-n-am mie
exact pe vârful sabiei cum m-a tăiat
după cum îi picură cântecul
chiar și când nu vine ori când eu fug
prinzându-ne de inimi pe dedesubt.
de fapt, trupului meu, îi dă capul pierdut
(ori nu mai știu dacă tăiat, deși, cred,
femeie fiind, eram sigură J)
după ce de fiecare dată l-a savurat îndestulându-mă
atât de îndelung pe o tavă cu gust de trandafir și ciocolată
și din ce în ce mai roșu în sângele meu:
mie din rană înmugurindu-mi flori
[...] Citește tot
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre sânge, poezii despre roșu, poezii despre mâini sau poezii despre muzică
Doamne, repede!
Doamne, fă-mă repede până la unu,
scade din el ce mi-a luat și-adună-mă cu el când a plecat,
desfășurându-mă în doi, întruna!
din piatra acestui inel fermecat
pe degetul lui purtat în care rotește!
tocmai pentru că el dă celor frumoase și habar-n-am mie
exact pe vârful sabiei cum m-a tăiat
după cum îi picură cântecul
chiar și când nu vine ori când eu fug
prinzându-ne de inimi pe dedesubt.
de fapt, trupului meu, îi dă capul pierdut
(ori nu mai știu dacă tăiat, deși, cred,
femeie fiind, eram sigură J)
după ce de fiecare dată l-a savurat îndestulându-mă
atât de îndelung pe o tavă cu gust de trandafir și ciocolată
și din ce în ce mai roșu în sângele meu:
[...] Citește tot
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O tăcere
când regulile nu sunt importante, în camera cu lucruri
ude
stau cutii de carton desfăcute și
altele nedesfăcute ca niște geamuri cu gratii și sticlă spartă
în timp s-au strâns multe
unele... nu
altele sunt bătăi de aripi lungi și umbre ca niște pete lăsate pe pânze
într-un fel e bine - nu este ușă să lase lumina să'ncurce
cele nespuse
iar tu te desfaci cu mâinile printre gratii
în timp ce fiecare trece grăbit, un celuloid rulat înapoi-înainte
pantofii, cureaua de piele neagră, pardesiuri, ploaia cu puncte și dungi, piatra prinsă de ciment ca'ntr-un frig
tăcerea și sfori tăiate de încheieturi
apoi o privire scurtă de pasăre, o linie ascuțind umbrele
nu mi-ai spus, de ce ai fi spus când nici tu nu știai
credeam că povestea începe de-abia, dar tu o sfârșeai
cu genuchii ținându-ți inima ca într-o covată, nu te-am înțeles și tăceai și tăceam
creionul cu care măsurai punctele zăcea într-o parte
[...] Citește tot
poezie de Petru Teodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înălțime sau poezii despre trecut