divina

Minune de mireasă

Mireasa îmbrăcată-n har
Cu îngeri şi argint de voal,
Cu paşii de nisip, prin lună,
Păşim cu dragostea-mpreună.
Cu trupul fraged de cleştar
Te-mbrăţişez, înger de jar.
Alunec în visele tale,
Un clopot sălbatic de jale,
Trena de călători albatroşi
Sub ochii-ţi atât de frumoşi!
Devin mănăstire divină,
Ne-mplinită beţie de peşti
Ce-mi brodează altar de lumină
Pe care ofranda îmi eşti.
Te caut sub genele plânse...
Cuvinte de timp sunt ascunse...
Unde sunt?! Unde eşti?!
Frumoaso din neuitate poveşti?
Sângerează tăcerea. În genunchi ne rugăm,
La altare de pace, timp etern ne jurăm.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat

Te-am visat!
Înger întizându-ţi aripile
Peste întreaga mea lume.
Mă supravegheai ca pe un mormânt
În care mi-am ascuns sufletul
Pe timp de noapte
Să-l adăpostesc şi să-l apăr
De fiarele existenţei.
Mi-am scos inima şi am pus-o
În palma ta.
Ai ceruit-o cu praf de stele
Şi cu iubire divină.
Mi-ai vegheat decăderea,
M-ai înălţat şi m-ai vindecat
Şi m-ai plâns
Ca un clopot un vers eminescian.
Bacovia mi-a vindecat versul
Şi Labiş a pus suflet în el...
La braţ cu Jebeleannu-am plecat
În pustiul cunoaşterii

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

Spre veşnicia fără de hotar
E-un drum tăcut, istovitor, amar...
sunt timpuri gri, sunt lacrimi, e durere
Hotar de vers, poeme austere...

Îngeri în negru, să ne-nalţe, vin...
Parcă am şi uitat să suferim.
E lumea doar un petec de hârtie.
Stingheri plecăm... Aşa a fost să fie!

Miroase ceru-a smirnă şi a toamnă...
Îngână, goi, copaci, un imn... Alarmă!
Copacul vieţii istovit se-apleacă.
Maiieri se înălţa spre ceruri parcă.

A milă-şi plâng copacul (azi - o umbră)
Şi alţi copaci în urmă-i se surupă
În vidul dintre două veşnicii...
Alt drum copacul vieţii-şi va croi.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul vieţii este... de a trăi, pur şi simplu. Şi nu putem trăi decât ţesând nişte legături cu toate existenţele care populează universul: spiritele naturii, dar şi îngerii, arhanghelii, toate divinităţile, până la Creatorul Însuşi care şi-a pus viaţa în fiecare fiinţă şi fiecare lucru. Tot ce este în noi şi în jurul nostru ne vorbeşte fără încetare de prezenţa divină. Este extraordinar, dar pentru oameni nu este de ajuns; ei ar vrea ca Dumnezeu să li se arate în persoană! Deşi, pentru mulţi nici aceasta nu le-ar fi de ajuns: ei s-ar preface că nu văd nimic, nu aud nimic, nu simt nimic. Ar trebui ca Dumnezeu să li se arate în mijlocul tunetelor şi al fulgerelor ca să le înlăture neîncrederea. Dar, El nu o face. El îi lasă pe oameni să caute în ei înşişi mijloacele de a-L descoperi.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zvon de primăvară

Un zvon de primăvară îl simt candid pe pleoape,
Miros de ierburi crude, de muguri, zbor.... aproape.....
Mă- nvaluie în stoluri. Vin fluturi şi petale
Să îmi sărute tâmpla, să- mi fie zbor şi cale.

Tresar sub stropii limpezi de ploaie cristalină
Şi mă- nveşmânt în clipa desăvârşită, fină.
De azi, din Primăvară, îmi voi sorbi nectarul,
Din cupe neatinse, preaplinul, dulce - harul.

E o feerie astăzi şi buzele- mi cuvântă
Cântări de bucurie şi mulţumire - adâncă.
Din aripa de ceară aprinde- voi altare,
Cu alte aripi, albe, mă voi porni în zare

S- adun albastre ceruri în ochii mei de fluturi
Şi stropii de lumină. Să nu mai merg prin luturi.
În zbor de porumbiţă, cu ramuri de sulfină,
S- adast, aşa, o vreme, în palma Ta divină.

poezie de Florina Emilia Pîncotan din În palma cerului (2023)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Florii cărarea presărată

Ne-ai trimis, cu mană, ploi cuminţi,
Florile să-şi ducă rostul împăcate,
Gânduri să nu curgă spre păcate,
Ne-ai vegheat cu Îngeri şi cu Sfinţi.

Ochi-ai balsamat cu libertatea
De a contempla, divină, clipa,
Cu senin sublim hrănind aripa,
Întrematu-ne-ai, fragilă, sănătatea.

Sufletele în flaute prefaci,
Rugile să ne cântăm întru iubire,
Frunţile mângâi a mântuire,
Sub genunchi cu palmele te-apleci.

Grija de Părinte, necondiţionată,
Ne-o aşterni sub talpă a-ndemnare,
Cu Florii pictezi a verdelui cărare,
Să păşim în Săptămâna Luminată...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Tine, Isuse

Ma porti prin pustie, ma porti peste dealuri
Ma urci pe naltimi, ma scoti dintre valuri...
M-ai parasit o clipa si Fata Ti-ai ascuns de mine
Apoi de min' Te-ai indurat in dragostea-Ti divina!

Imi esti Prieten, Frate si-al meu Salvator
Cu Tine, Isuse, eu sunt biruitor!
Doar Tu-mi dai putere sa merg inainte
Esti Apa ce tasneste din suflete-morminte!

Te laud Isuse, in bucurii si-n dureri...
Sa cresc in iubirea-Ti mai mult decat ieri.
O lacrima-n zambet doar Tu poti s-o schimbi
Si-un suflet zdrobit doar Tu il alini!

La Tine vin, Isuse, eu doar in Tine sper
Pe cine afar' de Tine am altul eu in Cer?
Asa cum Tu o faci, oh, cine ma primeste?
Mielul jertfit pe Golgota ma iubeste, ma iubeste!...

poezie de Andreea Giosanu (15 mai 2011)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul sensibil la artă se află faţă de realitatea visului în acelaşi raport în care se află filosoful faţă de realitatea vieţii; el se complace în a privi totul cu un interes acut, căci îşi tălmăceşte viaţa tocmai prin aceste imagini; astfel îşi face ucenicia vieţii. "Atotînţelegerea" lui nu prinde numai imagini plăcute şi surâzătoare; tot ce este grav, tulbure, trist, întunecat, piedicile neaşteptate, capriciile hazardului, aşteptările anxioase, pe scurt toată "comedia divină" a vieţii cu "infernul" ei îi trece prin faţa ochilor, nu numai ca un joc de umbre – căci şi el participă cu toată firea şi durerea sa la aceste scene – dar păstrând totuşi acea impresie fugară că totul e aparenţă; poate că mulţi îşi amintesc, ca şi mine, cum au reuşit să se îmbărbăteze, în spaimele şi primejdiile visului, spunându-şi: "Este un vis! Să visăm înainte!".

Friedrich Nietzsche în Naşterea tragediei din spiritul muzicii (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa toamnei în care ai plecat

Cad frunze în dantele de lumină...
Ne-nvăluie materia divină...
Vârtej de clipe, non-eterne ere
S-au rupt din nimb, s-au risipit în vreme.
Însângerat şi plâns e catafalcul,
Zidit în noi... Şi nu mai e un altul...
Tu stai de-acum pe banca noastră-n parcul
Unde de îngeri, scânteiază lacul.

Cad frunze în dantele de lumină...
În arabescul templului solar
Aleargă fluturi către crisalida
Aceluiaşi dicton prenupţial.
Un act de adormire triumfală...
Un semn divin... Căci pline de păcat
Sunt clipele ce-au modelat trecutul...
Şi stropi de zgură pică pe asfalt.

Ne-nvăluie materia divină,
Un imn se înfiripă în priviri,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înflorit magnolia-n grădină

A înflorit magnolia-n grădină
şi mă îmbată iar al ei miros,
trăiesc necontenit clipa divină
când amândoi, sub ea, priveam de jos.

Era mister în jurul ei şi-n şoaptă
ne murmuram tandreţi şi sărutări,
era răsplata pentru dulcea faptă
de-aţi oferi târzii îngândurări.

Privind în ochi îţi urmăream tăcerea
care strivea tot ce era ca-n vis,
parc-a fost ieri când am trăit plăcerea
de a afla cum este-n Paradis.

Se scurge viaţa precum apa lină
şi trist privesc la oamenii din drum,
a înflorit magnolia-n grădină,
dar singur mă îmbăt de-al ei parfum.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!