cei 7 ani de acasa

Scrisoarea mea...

toţi cei care m-au iubit mi-au scris
despre seri memorabile şi versuri briliante
atmosferă, parfumuri, arome
încât îmi pot retrăi întreaga viaţă
alături de ei, de cei mulţi
cuvintele nu mai existau între noi
sau dacă vrei, deveneau transparente
ne vedeam prin ele aşa cum eram
şi ne înţelegeam
sunt oameni care nu-mi mai trec pragul
au ostenit probabil
dar scrisorile lor sunt aici
zid nenăscut
un top de hârtie velină, virgină
poate puţin îngălbenită
pe la colţuri

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de şaizeci de ani (extras)

Nu, nu ştiu
drumul pe care să ajung acolo.
Două valize goale aşteaptă în colţ –
dacă asta poate fi luat drept indiciu.

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rugat sufletul

L-am rugat să stea cu mine
optzeci de ani şi mai bine.
Mi-a răspuns că nu se poate.
După viaţă vine moarte.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?!

De ce speranţa noastră a murit?
Suntem bătrâni la 35 de ani
De ce acum, când totul s-a sfârşit.
N-avem nici sănătate şi nici bani?

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

La mulţi ani, femeie! Vieţii eşti scânteie!
Să fii fericită! Veci de veci iubită!
Să te ocolească a greului năpastă!
Zâmbet să primeşti... şi să dăruieşti!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuferi albi

Aşa uşor tu azi renunţi
La ce a fost odată
Nu pot să cred că nu mai simţi
Iubirea cea curată

Văd nuferi albi în ochii tăi
Iubirea nu dispare
În suflet simt norii cei grei
Cu ploaia călătoare

Încă mai sper că mâine e
O zi mult mai senină
Cu raze noi pe cer senin
Din zori de zi să vină

Şi nuferii din ochii tăi
Să se desfacă-n grabă
Iar ploaia din norii cei grei
Pe loc să se retragă

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceai pe masă

Atat de lunga-i asteptarea
Atat de trista intunecarea
Un drum fara sfarsit....

Afara-s pomii dezbracati
Stau pe la geamuri rasfirati
Ca niste umbre....

Un gand hai-hui
L-am pus in cui
La usa...

Poate va trece cineva
Si intr-o doara va-ntreba
E cineva acasa?

Astept....
Cu ceai pe masa!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină şi întuneric

lumină şi întuneric
impresii ucigătoare umflă
şi clocotesc galbenul zilei

deasupra ghetoul de gânduri
scormoneşte înrăit
despuiatul serii grăbite s-acopere luna

lumina răscoleşte clătinată
întoarcerea acasă

monotonia iese din unghere scârţâind
culorile sparte au împovărat cu săgeţi oglinda
arătând imagini străine şi viclene

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia mea

Acasă-am o soţie atâta de frumoasă,
Că ard de nerăbdare să-ajung la ea acasă;
Când sunt de ea departe, pe zei vă pot jura,
Că-aş vrea să-am două aripi, la ea să pot zbura.

Aş vrea să fiu un sculptor, să pot să o sculptez
În marmură de Paros, să imortalizez
Şi trupu-i de zeiţă, şi chipul ei senin,
Privirea-i languroasă, surâsul ei divin.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (23 ianuarie 1994)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia mea

Acasă-am o soţie atâta de frumoasă,
Că ard de nerăbdare să-ajung la ea acasă;
Când sunt de ea departe, pe zei vă pot jura,
Că-aş vrea să-am două aripi, la ea să pot zbura.

Aş vrea să fiu un sculptor, să pot să o sculptez
În marmură de Paros, să imortalizez
Şi trupu-i de zeiţă, şi chipul ei senin,
Privirea-i languroasă, surâsul ei divin.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (23 ianuarie 1994)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!