+30 +de +ani

De copil visam la flota mea

am sacrificat câteva caiete de matematică
dar balta a secat de atunci
au crescut câteva blocuri pe oceanul meu
apoi am lansat avioane cu fuselajul de dictando
dar sper să nu mai aterizeze niciodată
aeroporturile le-am pierdut la optsprezece ani
când am votat prima dată

încă mai ştiu să fac crucişătoare
cuirasate şi tot felul de monitoare
închizând ochii
văd speranţa cu toate pânzele sus
şi pe ismail
toate visele mele sunt caravele
fiecare ajunge fără escală în lumi noi nouţe
unde pot fi zeu pentru o zi
să fac trafic cu băştinaşii
să le ofer câteva iluzii
despre viaţa de dincolo de moarte

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cruce

se sfarmă lumea
şi pietre se frâng
pe treptele vieţii
mă aşez ca să plâng
n'am nume, n'am fraţi
regretele sunt bete
eu zac
singurul om dintre cei ultimi damnaţi
lângă mine
zac sicriele goale
pe pagina ruptă aştern cuvinte şi plâng
nici stele nu cad
e linişte în jur
eu scriu cu morţii plângând
se sfarmă cuvinte
mi-e dor să plec şi să mor într-un gând
între mine şi cer nu sunt scări
le vândusem într-o noapte de beţie
pe două ţigări
nu am timp de plimbare

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia-primăvară

Păşesc încet, alături de gând neprihănit
Să întâlnesc aievea femeia-primăvară,
Voiesc s-o aflu azi, în blândul răsărit
Şi să-i ofer iubire, un vis şi tămâioară.

Dar iat-o, mă aşteaptă în pace şi tăcere,
Îi spun cu drag:-Mulţi ani să ai, femeie!
Urarea e primită ca dulce mângâiere,
Iar ochii ei senini devin ca o scânteie.
Căci este rugă vie şi candelă a nopţii
Îşi poartă crucea-n taină, cu forţă şi tărie,
Ca nufărul pluteşte peste noroiul sorţii
Muncind neobosită fără a primi simbrie.

În zbaterea secundei e dor şi voluptate
Dând până la uitare din trupul ei fierbinte,
O flacără devine şi zborul dintre şoapte,
Iubirea sa-i poem sau vers fără cuvinte.
E Ana ce-i zidită ca jertfă pentru viaţă,
Izvor al fiinţei, speranţa-n lumea asta,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa şi dreapta judecată

O lună plină atinge subtil a mea suflare,
Iar sufletul tresaltă cuprins de-un tainic jar,
Voieşte-n zbor să plece către o altă zare,
Să fie doar o clipă, lângă divin hotar.
Şi iată-mă cu gândul pe-o iarbă verde crud
Unde-i răbojul vieţii cu clipe, ani şi fapte,
Conştiinţa mă aşteaptă, zeci de-ntrebări aud
Ea vrea răspunsuri drepte, nu lamentări şi şoapte.
"Spune-mi acum de poţi, ce-ai dat prin al tău grai
Şi prin cuvântul spus ori gândul nerostit?
Te-ai dus către lumină când speriat erai
Sau ai trăit haotic, prin patimi rătăcit?
Ţi-ai ajutat vreun frate de rele să nu piară
Sau nici nu ţi-a păsat de nesfârşitu-i chin?
L-ai tras din ceaţa deasă şi traiul de ocară
Sau ai privit râzând cum bea mereu venin?
Ai dăruit sămânţă de dragoste şi pace
Ori ai sădit doar spini şi multă mătrăgună?
Căci iată, vine o vreme, când totul se preface
În judecată dreaptă ce faptele-ţi adună.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enoch Dunlap

De câte ori în ultimii douăzeci de ani
Am fost liderul vostru, prietenii mei din Spoon River?
De câte ori aţi neglijat conferinţele şi adunările pentru nominalizarea aleşilor,
Lăsând în mâinile mele
Povara de a apăra şi de salva interesele oamenilor?
Uneori pentru că aţi fost bolnavi,
Sau pentru că vă era bunica bolnavă,
Sau pentru că aţi băut mai mult şi nu v-aţi putut trezi;
Alteori pentru că vă spuneaţi: "El este liderul nostru,
Totul va fi cum trebuie; el se va bate pentru noi,
Noi n-avem nimic de făcut, decât să-l urmăm."
Dar, o, cum m-aţi mai înjurat când am pierdut,
M-aţi blestemat spunând că v-am trădat,
Prin aceea că am părăsit sala întrunirii
În momentul în care oamenii opoziţiei erau adunaţi in corpore pentru vot,
Pândind doar momentul şi şansa de a anihila
Drepturile Sacre ale Poporului.
Oh, adunătură comună! Am părăsit sala întrunirii
Pentru a merge la toaletă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troiţele iubirii

Jertfim aceleaşi lacrimi pe-altare de orgolii
Şi ispăşim pedeapsa aceleiaşi iubiri.
S-au întristat lăstunii, se frâng sub ploi magnolii,
Vorbim despre iubire, trăind din amintiri.

Prezentul fără noi, astenică corvoadă,
Avare anotimpuri ne fură flori de lună,
Am să înving oprelişti, mă voi lua la sfadă
Cu umbre de-mprumut. Visa-vom împreună!

Iar de va fi nevoie aduce-voi din larg
Corăbii cu speranţe din Portul nemuririi,
Contrariate valuri la ţărm de vis se sparg,
Înalţă fluturi mov, troiţele iubirii!

Vreau leac de izbăvire când împotrivă-s toate,
Eu ştiu că doar cu tine în stare sunt să zbor,
Să vindec agonii, tăceri nevinovate,
Pescar îţi sunt de vise, iubire, lacrimi, dor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tom Beatty

Am fost un om al legii la fel ca Harmon Whitney
Sau Kinsey Keene ori Garrison Standard,
Pentru că am testat dreptul la proprietate,
Deşi numai la lumina lămpii, timp de treizeci de ani,
În camera pentru poker din clădirea operei.
Şi eu vă spun că Viaţa este un parior
Mai presus decât noi toţi.
Nici un primar în viaţă nu-i poate închide localul.
Şi, dacă pierzi, te poţi lamenta cât îţi place,
Nu vei primi banii înapoi.
Ea taie cărţile în aşa fel încât este greu să câştigi;
Aranjează pachetul să profite de partea ta slabă
Şi nu pentru a te înfrunta acolo unde rezidă forţa ta.
Şi-ţi acordă şaptezeci de ani să joci:
Dacă nu poţi câştiga în şaptezeci de ani,
Atunci nu poţi câştiga niciodată.
Aşa că, dacă pierzi, părăseşte încăperea –
Ieşi afară din cameră când ţi-a venit ceasul.
N-are rost să stai şi să tot amesteci cărţile,
Şi să-ţi blestemi pagubele, cu ochi încercănaţi,

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii

De-or trece anii cum trecură,
Cei care până acum s-au dus,
Nu cred că voi avea motive
Să spun că cel care a spus
În vorbe aproximative...
Acum că ochii mei văzură
Împlinirea unui vis
Facă-se ce mi-a fost scris,
Căci visurile mele toate
Şi speranţele deşarte,
N-au fost decât frunze moarte,
De vântul toamnei spulberate.

În ani oi fi destul de vârstnic
Şi dacă acum eu sunt bunic,
Dar fără a face abstracţii
În împliniri şi satisfacţii
Sunt în anii pubertăţii...
În tainele realităţii
Şi al oricărui joc subtil

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul Arnett

Adevărul este, concetăţeni,
Că vechiul meu registru stătea acolo de ani şi ani,
Pe o etajeră deasupra capului
Şi-a scaunului meu de judecător; şi tot adevărat este
Că registrul de procese avea chenarul de fier
Şi că mi-a zdrobit chelia când a căzut –

(Se pare că a fost desprins de la locul lui
De tamponul de aer care a zguduit întregul oraş
Atunci când tancul de benzină de la fabrica de conserve
A explodat şi l-a incendiat pe Butch Weldy) –

Dar să punem, judicios, argumentele în ordine
Şi să lămurim întregul caz:

Întâi să notăm că mi-a fost spart capul,
Iar cel mai îngrozitor lucru a fost acesta:
Foile registrului s-au desprins şi s-au desfăcut
În jurul meu ca un pachet de cărţi de joc
În mâinile unui scamator profesionist.

[...] Citeşte tot

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isa Nutter

Doctorul Meyers a spus că am satiriázis,
Iar doctorul Hill că mai degrabă-ar fi leucemie –
Însă eu ştiu de ce-am ajuns aici:
Aveam şaizeci de ani, dar eram zdravăn ca un bărbat
În putere, de treizeci şi cinci sau patruzeci de ani.
Şi n-a fost din cauză că scriam o scrisoare pe zi,
Nici pentru că mă culcam, şapte zile pe săptămână, noaptea târziu,
Şi n-a fost din cauza stresului de-a mă gândi mereu la Minnie.
Şi n-a fost nici teama sau vreo gelozie înspăimântătoare,
Sau încercările necontenite de a pătrunde
În mintea ei fermecătoare, sau simpatia
Pentru viaţa nenorocită pe care a dus-o
Cu soţul de-al doilea –

Nimic din toate acestea nu m-au pus la pământ –
Ci numai vociferările fiicelor şi ameninţările fiilor,
Rânjetele şi blestemele tuturor rudelor mele,
Iar asta până în ziua în care ne-am dus pe furiş la Peoria
Şi m-am căsătorit cu Minnie, împotriva voinţei lor –
Acum, de ce vă mai miraţi că testamentul meu a fost făcut

[...] Citeşte tot

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!