Poezii despre biserica neagra, pagina 111
Viața ca o ambuscadă
viața în război este nefiresc de simplă
îți cunoști capacitatea de a da mâna morții care survolează deasupra orașului
iar inteligenței ei artificiale nu-i scapă nicio venă niciun călcâi niciun tendon
de unde ne vine patima de a trage cu tunurile umplute cu apă
peste câinii în călduri din ghetourile numite cartiere?
prosperitatea nu are balcoanele pline de rufe fistichii nici nu are în sertare distincții tu poți mirosi a sărac și a un alt dumnezeu
cu alaiurile lui de versete
însă războiul nu distinge granița dintre gurile comune și rugul pe care vor arde utopiile celor care posedă vieți all inclusive
printre lacrimi sângerii și ambuscade în fumul de gaze al explozibililor cu ținte precise
zac trupuri de copii frânte de dogme absurde
în damasc flutură steaguri negre înfipte ca un cioc de pasăre rock în blocurile mici cât o boabă de orez
tu știi câte morți mai sunt necesare ca dumnezeu
să ierte viii flămânzi?
poate moartea este pata neagră de petrol din ocean
care plutește plutește și niciodată nu se întoarce decât în pământ
iar războaiele sunt caii sălbatici care se zice nu se pot îmblînzi iar noi oamenii suntem viermi de mătase omizi sau fluturi de o zi
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre război
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre negru
- poezii despre viermi
- poezii despre sărăcie
- poezii despre roșu
- poezii despre rock
- poezii despre religie
Straturi
Am parcurs multe vieți,
unele fiind ale mele
și nu mai sunt cine am fost,
deși câteva principii ale stării de fi
au rămas aceleași, iar eu încă mai lupt
să nu mă rătăcesc.
Când privesc înapoi,
căci sunt osândit să privesc,
pentru a strânge puterea
necesară continuării călătoriei,
văd reperele înșirându-se
în apusul orizontului
și focuri mocnite urmând drumul
de-a lungul taberelor de campare
peste care îngerii gunoaielor
dau rotocoale bătând greoi din aripi.
Oh, eu însumi am întemeiat o famile
din sentimentele mele cele mai profunde,
[...] Citește tot
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre timp
- poezii despre principii
- poezii despre prietenie
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
Prin gările cu firme-albastre
Tristețea trenului ce pleacă
Noi n-am trâit-o niciodată,
Căci - călători ades cu trenul -
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc -
Doar trenul pleacă!...
Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Și setea noilor senzații,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantații
De mătrăgună și cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Și gările cu firme-albastre!...
Doar trenul pleacă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din De vorbă cu mine însumi (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trenuri, poezii despre gări, poezii despre zbor, poezii despre vorbire, poezii despre viteză, poezii despre visare, poezii despre viitor sau poezii despre verde
Despre salvarea unui prieten pe coasta de la Norfolk
Marea-aceea rece,-învolburată, de la Cromer se străduia să-l atragă
Într-un mormânt lichid, clătinător, el se zbătea greoi
Năzuind s-ajungă la țărm, dar un val înalt cu creasta neagră
I-a tăiat calea, împingându-l înapoi.
Și-a văzut copilul alergând pe plajă și revăzut viața-întreagă,
Apoi, o ultimă imagine, stânca de pe care sărise-n valuri,
Simbol a tot ce-înseamnă-adio. În vreme ce țipa, cerând ajutor,
Un clipocit zglobiu la suprafața mării îi înăbușea
Chemarea, iar el s-a afundat în propriul gâlgâit sonor,
Asemeni unui aviator murind. Apoi ea,
Dormind adânc lângă băiețelul care clădea clepsidre din nisip,
A fost trezită de Salvatorul Destinelor,
Cel care știa că ora-aceea-i nepotrivită pentru somn:
Deschizând ochii, a văzut deodat'
Marea și pe tatăl copilului ei afundându-se. S-a aruncat
În gura-acelui mormânt cu cap de hidră
Chiar în clipa-n care, deasupra-i, marea se închidea
Pentru-a-l transfera-într-o altă viață.
Dar ea, ca un Orfeu al altor timpuri, a pătruns în vârtej și-a
Scos la lumină, trăgându-l de păr,
[...] Citește tot
poezie de George Barker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre salvare, poezii despre plajă, poezii despre copilărie, poezii despre înălțime, poezii despre stânci, poezii despre somn, poezii despre simbolistică sau poezii despre păr
Regrete târzii
În care vis, și-n care zare,
Se-ascunde tinerețea mea?
Și de ce cu înverșunare,
Am șters sublimul ce-l avea?
Ce s-a 'ntâmplat cu primăvara
Și cu-al ei cântec fermecat?
Și cum de am numai povara,
Gândului negru, de ratat?
Un gând care acum mă doare
Fiindcă-i atât de-adevărat
Încât cu lacrimi prea amare,
Îmi amintesc cum am uitat
Să mângâi uneori o floare,
Sau să mă bucur de ce am,
Fără frustrări îngrozitoare,
Pe care-n suflet le simțeam.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre zâmbet, poezii despre toamnă, poezii despre tinerețe sau poezii despre suflet
Învață-mă să rostesc!
La început era Cuvântul
Și Cuvântul era la Dumnezeu
Și Dumnezeu era Cuvântul.
Fatidic, simplu, mare adevăr,
Pe care oamenii nici acum nu-l înțeleg.
Dar Cuvântul era însuși Creatorul!
Cum aș putea eu, parte dintr-o consoană,
Un sunet încă nedeslușit,
O adiere dintr-o literă scrisă cu sânge,
O slovă neterminată pe-un caiet de dictando
Să fiu cuvântul, cuvântul care zidește?
Cum aș putea să m-adun,
Decât în rugăciune adâncă,
Să țin cerul de torți
Și să-l implor pe Ziditor:
Doamne, dă-mi sunetul care-mi lipsește,
Dă-mi fiorul care m-ar preschimba,
Dă-mi jumătatea mea de slovă,
Fă-mă o literă întreagă!
Doamne, te rog, preschimbă-mă,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe A. Stroia (25 august 2010)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre sunet, poezii despre început, poezii despre sărut, poezii despre sânge, poezii despre stele, poezii despre poezie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îmi place în antiteză
Îmi plac oamenii care răsucesc cuțitul în rană,
Și se bucură în sine, la a altui dramă.
Nu am pretenția de a plânge cot la cot cu mine,
Dar nici nu purta "masca suferinței". Nu te prinde bine.
Imi place societatea care ne distribuie un rol,
Și tot ea, ne etichetează ca fiind un "bun actor".
Îmi place, când unul e colacul de salvare pentru toți,
Iar restul, îl încarcă cu povară și-l face negoț.
Îmi place, când fiecare își vede de el,
Acceptă să fie partaș la un joc mișel.
Imi place cum pionii se mută,
Nu în terenul celui ce joacă murdar,
Se face șah-mat, tot în spațiul curat.
Îmi plac și cei care se ascund sub scutul puterii,
Ca apoi, pe timp de furtună, să fie la nivel cu zgomotul durerii.
Imi plac și cei care fug după funcții și renume,
Iar când totul se sfârșește, rămân doar simpli oameni pe lume.
Îmi place timpul, cum ne arată regulile de joc,
Să-ți înfrunți temerile și să nu privești înapoi.
[...] Citește tot
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre șah, poezii despre suferință, poezii despre sfârșit sau poezii despre plâns
Suferința
Îmi place a naturei sălbatecă mânie,
Și negură, și viscol, și cer întărâtat,
Și tot ce e de groază, ce e în armonie
Cu focul care arde în pieptu-mi sfâșiat.
La umbră, -n întunerec, gândirea-mi se arată,
Ca tigrul în pustiuri, o jertfă așteptând,
Și prada îi e gata... De fulger luminată,
Ca valea chinuirei se vede sângerând.
Încerce acum soarta să-mi crească suferirea;
Adaoge chiar iadul șărpi, furii ce muncesc;
Durerea mea e mută ca desnădejduirea,
E neagră ca și ziua când nu te întâlnesc.
Căci astfel e acuma viața-mi osândită,
O lungă agonie în care tu domnești;
La glasu-ți, la privirea-ți simț inima-mi izbită,
Luptându-se-n convulsii cum nu-ți închipuiești.
[...] Citește tot
poezie de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre durere, poezii despre înot, poezii despre văi, poezii despre viscol, poezii despre tăcere sau poezii despre tigri
De m-aș regăsi
Nu mă mai regăsesc icoană;
E spartă sticla, nu mai e ramă.
Nu mă mai regăsesc în femeie,
Nu mai am mamă, mi-am pierdut cheie...
Nu mă mai regăsesc conștiință
Să întreb, nu mai am nicio cunoștință,
Nu mai am nicio idee...
Nu știu cum tot o să se-ncheie.
Nu mai există adevăr, dreptate,
Mi-am pierdut orice identitate,
Nu mă mai regăsesc simplicitate...
N-ascultă nimeni, n-am pe cine bate.
Nu mai există dreptul la cuvânt...
Mă doare imens sufletul, ce-am frânt.
Nu mai am nicio libertate;
Nu pot să-mi mai aleg prieten, frate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre vamă, poezii despre spovedanie, poezii despre sfaturi sau poezii despre promisiuni
Percheziție
E toamnă, și e noapte, și e ploaie.
A curs în curte cerul, poloboc.
Prin mari băltoace, deținuții, droaie,
Desfac boccelele ca la talcioc.
Un temnicer, cu mațele pestrițe,
Se leagănă pe lângă osândiți
Și grohăie obezul cu petlițe:
Cătați-i bine, c-ăștia e bandiți!
Și, rând pe rând, trosnesc din cusături
Cămăși și uniforme învechite.
Ce cad apoi, în zloată și lături,
Ca niște șoimi cu aripi jumulite.
Și-n timp ce rup, căci ăsta-i scopul lor,
Mai zice unu-o vorbă cu piper:
Ce-ai fost tu, mă banditule? Maior.
Dar tu? Episcop. Și-ăllalt? Inginer.
[...] Citește tot
poezie de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre încălțăminte, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre rațe sau poezii despre ploaie