a se min�i pe sine �nsu�i

Deziluzionistică constatare

De unde mit că regele n-ar fi democraţie
Şi, tot proliferăm un pseudocomunism,
Purtând, făr' de virtuţi, pe braţe un populism,
Sub fals motiv de alegeri... În a proştilor beţie!

Alegerea, în sine, 'n sufragiu universal,
E-o plagă dezlânată, de n-are strict criteriu...
Cum câmp lăsat în ţarnă e grânarul ideal,
Iar hidrogen, la prost, nu-i apă... E deuteriu!?

Se îndreaptă omenirea 'nspre imbecil drept cult
Pentru egal forţat... Că-i culme handicap,
Chiar minte de-i lipseşte; îl înălţăm, ocult,
Cum şcoală nefăcută din lene, dă... Mult cap!?

Descurcăreţii hoţi sunt semn de IQ înalt.
Politica-i ruşine de ne-am ghida de etic
-Cu ţelul de subjug, cu orice preţ, pe-un alt'-...
Justiţia-i o chioară, ce vede găuri... Petic!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culturistul

Îşi face ego-ul propriu o cultură
sculptându-şi singur corp, cu dalta muncii;
să îşi câştige muşchii, precum uncii
de preţ... Să ne redea frumosul, de natură.

Ascet, îşi lasă zilnic plăceri proprii
-să-şi facă-n trudă trup de vis, o gală-
stupefiând o lume, c-un simbol de-o seară;
făcând-o fremătândă, adulmecat cu ochii.

Se luptă zilnic, ore-ntregi, cu sine
-Fără să-l vadă nimeni- un alpinist;
în fond este mai mult de-un nevăzut artist,
căci e şi sculptor şi sculptură vie, în vine.

Se drămuieşte-n tot, fără excese;
îşi face viaţa un calvar... De drag
se devotând pentru ce suntem; un şirag
miozic, de bicepşi, de deltoizi, de fese.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să-nvăţăm eternul?

Satul se umplea cu pace şi cu cetini de viori,
Pe-ale sufletului prispe s-aşternea de sărbători,
Chiar de mai scânceau ispite, în cojoace de fiori,
Le piteau în dosul sobei pân' la luminat de zori.

Nici copiii n-aveau treabă cu lozinci de politruci,
Dezlipeau păienjenişuri de-ale săniilor şine,
Antrenau iar clopoţeii, să nu-i facă de ruşine...
Adia-a mere coapte, a covrigi, a miezi de nuci...

Auzise "un de-o şchioapă" de la badea ce nu minte,
Că toţi lupii se-mpăcară cu pădurea lor, flămândă
Şi sub Steaua norocoasă nu stăteau strigoi la pândă,
În ajunul de Crăciun, când se-nveşnicesc colinde...

Ştiau ei cine-i Iisus, nu citiră doar poveşti,
Bunul unuia-i spusese, c-ar fi fost copil cuminte
Şi-a făcut atâta bine, încât Globu'-l ţine minte...
Pentru vârsta îngerească, nu puteai să-i păcăleşti...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea Ierihonului

Cetatea Lunii, mândră, păcătoasă,
Se-mpotrivea căderii presimţite.
De-ar fi crezut, ca a Rahavei casă,
N-ar fi pierit sub tunete-nteţite.
Dar n-a crezut şi nu s-a pocăit.
Aşa va fi şi cu această lume,
Căci cele şapte trâmbiţe-au sosit,
Sunând avertizare, foc şi ciume.

Nu pentru jaf s-a dat spre nimicire,
Cetatea, ci spre sfântă judecată.
De-aceea Israel avea poruncă
Să nu ia pentru sine vreo răsplată.

Şi toţi au înţeles şi-au ascultat,
Afară de Acan, cel cu mantia...
Privind, el a poftit şi a luat.
Cu viaţa şi-a plătit apostazia.

Cetatea Ai a fost apoi luată

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cranii

Nu arar, în drumurile-n rătăcire, alene
Îmi sparge liniştea voită câte-un craniu,
Sau alte oase albite; nu pure! Ca o cremene,
Ce-mi scânteiază gândurile-ntr-un periplu straniu...

Nu de umane oase mă spovedesc cuvinte
Şi nici n-am aplecarea să profanez imagini
De părinţi dezgropaţi să intre alţii-n cripte
Când mă întrebam; de suflet este-un schelet în pagini?

Mi-ajunge de traseu, în refacerile de zile,
Canini porţelanii atât de juni adese,
Ce-au fost răpuşi probabil de semeni sau eschile
Din vide răzbunări, de-ai mei... Neînţelese!

Sau sunt măsele late să pască câmpuri verzi
Şi care n-au scrâşnit să ne dea hrana-n palme..
Şi n-au avut nici ţipăt de lamele-n cirezi
Când sacrificiu a fost la sărbători cu psalme.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă sunt Pâinea Vieţii

Plin de-o-naltă-nţelepciune
Domnul Isus ne-a vorbit
Eu nu sunt din astă lume
Şi la voi dar am venit

Căci Eu sunt Lumina lumii
Pâinea Vieţii încă sunt
Lăsaţi căile deşărtăciunii
Şi primiţi al Meu Cuvânt

O veniţi acum la Mine
Viaţa veşnică s-aveţi
Căile de soare pline
Ucenici să-mi rămâneţi

Ţineţi viu dar legătura
Cu Tatăl ce v-a creat
Trăind harul şi Scriptura
Toţi cu sufletul curat

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârtecându-mă

acolo am simţit
un fel de pădure
şi păsările erau
cu cântecul în jos
trupuri îngrămădite
închipuiau o unică boală:
să fi fost spaima de viaţă?!

fetiţă încă am vrut să ajut iarba
să-şi intre în memorie
visul meu de femeie măreaţă
o vreme să-l mai ţină pe loc:
cât de mare eram când eram mică
şi cum habar n-am avut!

– pe schele nişte poeţi –

ignorând legile gravitaţiei... alte legi grave
prin sternul lor heruvimi cu degete mari înroşite în frică

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleea iubirii

Se plimbă dragostea pe-aleile în halte
Cu arcaşi ascunşi ce înfig săgeţi cu cârme,
Ce-i lasă drum pe artere ei, inimii, s-o salte
Şi doar bătăi să schimbe, gong, fără să o curme.

Un iz e la începutul, mirosul de-a se şti,
De sine şi că alături e un altceva... Ori, straniu;
La fel şi diferit, cum noaptea nu e zi...
Din pântec, coapse, piept şi gândul sus, din craniu.

Şi parcă o roată întoarce pe fiecare zimţ
Ce-ntinde de la spirit, spre carne, un idilic;
Încet din iz se prinde în mână simţuri, simţ
Nespus, sau scris pe buze în neştiut chirilic.

Şi atâta de fragilă idila stă să moară,
Sau nu, se îngemănează înfiripând peren;
Cu gest de atins de piele, ce freamătă-ntr-o doară
Şi gându-i tot un trup, din două, un refren...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeii mei

eu Omul Eu
vanitos şi grăbit:
în mine nu mai încape niciun loc de mine
în rănile mele sunt numai răni deşi nu a fost nicio luptă
în rănile mele nu mai străpung noi tăişuri sunt pline de ele...

mi se urzeşte undeva la o palmă deasupra capului un trup nou...

Să se alcătuiască unul deja rănit propuse iertările - ba nu zise ispitele

să crească straturi-straturi de răni fără îndurare
să fie apt Acolo
dar ia staţi - parcă se chema Dincolo
când l-aţi mutat?

tăceţi să învăţaţi Acolo este Aici privit
cum s-ar privi ochii pe ei înşişi
zise dumnezeul-olar în salopete arse pe alocuri...

dumnezeul de aer suflă cravata dumnezeului de apă:

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia (Prov. 31:10-31)

"Cum e soţia, aşa-i şi gospodăria."
Cănakya

Cine poate a găsi
Femeie cinstită a fi?
Mai de preţ ea mi se pare
Ca orice mărgăritare.

De venit lipsă nu duce
De multe ea dă s-a apuce
Bine face, rău nu vrea
Nici o zi din viaţa sa.

De in, lână rost ea face
Harnic lucră-n multe ace
Ea-i corabie de negoţ
Aduce pâinea la toţi.

De cu noapte scoală sus
Mâncare la toţi a pus

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!