Poezii despre toamna de mihai eminescu, pagina 11
Amalgamă
motto: Orice "este" are o rațiune de a fi.
Mihai Eminescu
... și floarea are rațiunea de a fi
și steaua care ieri va răsări
cuvântul care fu la început
și castitatea boțului de lut
în toate cele bunul Dumnezeu
a pus pecetea propriului Eu
suflare în nimic instantaneu
și rațiunea rațiunii în mereu...
poezie de Iurie Osoianu (20 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Castanii ca niște preoți budiști
în templele toamnei.
voi încerca să fiu scurt: plouă,
îmi las mâinile să plutească,
poate te vor regăsi vreodată.
poezie de Mihai Duțescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
E toamnă în viață, în noi
E toamnă pe cărare,
Afară plâng a nevoi
Doi puișori de floare.
La geam cântă vântul,
Toamna este tristă,
În buzunar la mine
A ruginit o batistă.
O toamnă e și viața,
Căci moare agale
În fiecare dimineață
Răsăritul de soare.
Iarăși ploi, iarăși frig,
Vântul e profetul
Omul pare acum mic
Și supărat bietul.
[...] Citește tot
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara lui Invers (pamflet inspirat după Mihai Eminescu, Glossă)
E țara-n care cei mișei
Fac punte trainică-ntre ei,
Conduc, au bani și fac averi,
Au funcții mari și mari puteri,
Și-n care, tre' să recunoști,
Deștepții-s întrecuți de proști.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (19 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu. Referitor la toamna de mihai eminescu, George Budoi [autorul] a spus:Nu spera când vezi mișeii La izbândă făcând punte; Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte. (Mihai [...] | Citește tot comentariul
Plânge toamna
Plânge toamna cu frunze ruginii,
Peste ochii tăi iubito și peste câmpii.
Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt,
Peste iarba care se ascunde în pământ.
Plânge cum plânge o mamă după copiii săi.
Toamna plânge peste copacii goi de pe alei.
Iubito dacă vrei pot să rog toamna,
Să numai plângă peste ochii tăi.
poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frecvență eminesciană
Și noaptea și zi de zi
m-apropii de Eminescu
învăț arta de-a muri
domnilor cu tot firescul
M-apropii de Eminescu
m-apropii de poezie
restul e tăcere restul
nu-i fir-ar să fie
M-apropii de poezie
învăț arta de-a muri
altfel viața e pustie
și noaptea și zi de zi
M-apropii de Eminescu
învingându-mi omenescul
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 iunie 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii. Referitor la toamna de mihai eminescu, Ioana Timofte [din public] a spus:M-apropii de Eminescu
învingându-mi omenescul...
ca să vezi nefirescu' unde era în geniul lui Zăgan Costel. Sărmanul Eminescu a pălit.
Miroase-a toamnă
Miroase-a toamnă răzvrătită
A ploaie rece și-astfalt ud,
Când frunzele vântul le-agită
Copacii vrând să-i vadă "nud".
Miroase-a pârg, a fructe coapte
Miroase-a toamnă și-a gogoși
Când cu ghiozdanele în spate
Spre școală trec copii sfioși.
Miroase-a toamnă când grăbit
Pe stradă alearg-un trecător
Căci ceasul său deșteptător
În zori de zi nu l-a trezit...
Miroase-a toamnă cu umor
Ce umbrele și le-a lungit.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul poeziei românești
În prea puține cuvinte, de Eminescu amintim,
Și-n tot atâtea momente, memoria lui o cinstim.
Cum să-l uiți pe Eminescu, cel care-a văzut "albind",
Și-a auzit "glăsuirea, pădurilor de argint"?
Eminescu-a dat lumină, poeziei românești,
Eminescu e poetul, trăirilor omenești.
Cu el am ieșit în lume, și-am rămas acolo sus,
Despre glia strămoșească, am spus tot ce-aveam de spus.
Strălucește-n veșnicie, precum zorii dimineața,
Luceafărul poeziei ne călăuzește viața.
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de stea
(lui Mihai Eminescu)
De steaua ce nu a apus
Și mai străluce încă
Mi-e sufletul de dor răpus
În liniștea adâncă.
Nimic nu-i stins din al său drum,
În depărtări senine
Lucește-n raza lui acum
Speranța de mai bine.
- Icoană strălucind în gând,
Încet, la noi coboară,
Cu harul tău de înger blând
Hai, vin* de ne-nconjoară!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară e sfârșit de toamnă
Afară e sfârșit de toamnă,
Copacii sunt goi.
Pământul îmi pare ca o vamă
Prin care trec lucruri mai vechi și mai noi.
Afară e sfârșit de toamnă,
O frunză rătăcită bate în geam.
Și tu citești o frumoasă poveste
Despre o prințesă și un sultan.
Afară e sfârșit de toamnă,
Norii pe cer să adună.
Eu mă întreb cam ironic:
O să plouă sau o să fie furtună?
Afară e sfârșit de toamnă,
Dar soarele tot mai încălzește
Pe un copil care aleargă după a sa mamă,
Pe o floare care îi mai zâmbește.
poezie de Vladimir Potlog (13 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!