Epigrame despre sunt vagabondul vietii mele, pagina 11

De vecini ce să vă spui?
Nu cred nasul să mă-nşele:
Unu-şi vede de-ale lui,
Celălalt de ale mele!

Ziua, cât e ea de mare,
Îmi e gândul la dosare.
Noaptea zboară către dame.
Atunci le fac... epigrame!

Aruncai o vorbă-n vânt,
"Că ea n-ar avea cuvânt"
Şi de-atunci, cu indecenţă,
Ea "cuvântă"-n permanenţă!

Cum eram aproape "mort"
La revelion în pat,
Bluza ei cu fir de tort
Tare m-a mai tort-urat!

epigramă de Emil Ianuş din Festivalul "Cât e Buzăul de mare", Ediţia X-a, Tema: Cireaşa de pe tort (9 mai 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

V-a fost chiar atât de jenă
De reflecţiile mele
Şi le-aţi aruncat în benă...
Hai c-aveţi şi voi... mai rele.

Doamne, de m-auzi din stele,
Să nu mai laşi, te rog, aş vrea,
O parte a fiinţei mele
Să moară... înaintea mea!

M-a ascultat şi m-a iubit,
Din vorbă nu mi-a prea ieşit,
Ba m-a făcut cel mai bogat,
Că părul mi l-a argintat.

Eu nu sunt dintre acei
Pe care tu-i numeşti pigmei;
Sunt Hercule, sunt uriaşul
Şi ţi-ai găsit cu mine... naşul!

epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a întrebat când ne-a zărit
De ziua lui, din stele:
Pe unde s-or fi rătăcit
Virgulele mele?

Am rezistat la timpuri grele,
Azi legea-mi dă ce nu-mi dădea:
Să pot să-i spun soţiei mele
Tot ce gândeam, cândva, de ea.

<< < Pagina 11 >

sunt vagabondul vietii mele