Poezii despre satul meu, pagina 11
În barcă, toamna
Plutesc cu barca mea ușoară
Din ce în ce mai departe;
Inima-mi tresaltă-n rafale de bucurie.
Printre ramurile copacilor desfrunziți
Se vede templul din pădure.
Deasupra râului în scădere,
Turnurile de piatră ale podurilor.
Pe pășunile cu iarbă verde pasc vaci și oi;
În satul ascuns de cețuri
Dau glas țărcile și cocorii.
poezie de Lu Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă fericire
Dragă Kitty azi sunt aproape fericită
Eșafodu-i gol Toți călăii au fost trimiși
acasă în șomaj tehnic Vor primi aceeași
leafă Însă nu vor mai ucide pe nimeni
Se pot orienta spre alte meserii Profesori
doctori sau țărani Îl tentează primele Dar
așteaptă o ofertă și din satul lor natal
Fantomele de la cimitir au închinat toate
steagul
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de toamnă
Ceața apare din solul brun
Pe câmpul autumnal ca un fum dens.
Iarba grizonată tremură
Sub stratul de rouă matinală.
Copacii seamănă precum
Niște fantome
Care zboară în aer.
Răsăritul de soare
Risipește ceața și
Trezește satul din somnul său.
E deja toamnă!
poezie de Roxana Bulmez din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui cântăreț
Îmbătrânești, și versul tău
Îmbătrânește ca și tine;
Cântai odată mult mai bine
Dar astăzi tot ce cânți e rău.
Alt'dată cântecele tale
O lume-ntreagă le-nvăța
Și satul tot te îndrăgea
Dar astăzi cine-ți iese-n cale?
Nu simți cum cântecu-i sfârșit
Și-n țitera dezacordată
Zac moarte pentru lumea toată
Tot ce-ai cântat, tot ce-ai ubit?
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața nouă, I, nr. 13 (iulie 1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri cu fantome
în satul nostru de pripas s-au trezit peste noapte
bețivul, hoțul și cu cerșetorul
uniți în cugetul nesimțirii
să lichideze cu ciocanul roșu
preotul, învățătorul și primarul
burtoși, bătrâni, îngâmfați aroganți
apoi s-a mutat tot satul în casa lor
bocancii plini de noroaie în finețuri
mâinile crăpate strivind pahare de cristal
progresul libertății în dreptatea săracilor
începută cu o crimă surdă ascunsă
în beciurile memoriei părinților noștri
ce și-au clădit corabia pe o tăcere
adâncă cât un câmp de morminte
asta a fost demult dar parcă ieri
fantomele se joacă vesele în visele noastre
râd de noi, blestemații ce plătim
datoriile lăsate neplătite moștenire
soldați santinele vorbelor despre nimic
așa am ajuns fără să știm de ce
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcinile
se scutură liliecii de parfum
în prispa cu amintiri
despre oameni veniți de la câmp...
un fluture trece prin curtea săracă
lăsând o urmă adâncă de primăvară...
se scutură liliecii de parfum
în satul acesta pierdut
unde mi-am îngropat rădăcinile...
poezie de Any Drăgoianu (2010)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe de iarnă
E frig, e ceață,
pășesc timid
prin zăpada fierbinte,
o lume murdară și tristă
mă așteaptă,
privind înainte...
De ce să mai merg,
și, unde?
frigul cu colți ascuțiți,
prin trupul livid
îmi pătrunde...
Rămân,
pașii-mi sunt tot mai grei,
zăpada devine culcuș,
ca în vis,
sătul de lumea amară,
îmi clădesc, aici, paradis...
poezie de Ion Țoanță din "Templul Devenirii Noastre",
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om
Te-a înșelat o dulcinee
Și-n mândria-ți de bărbat:
"o femee-i tot femee!"
Strigi cu glasul revoltat.
O-nselași amar la rându-ți
Fără frică de păcat
Și s-a dus plângând, zicându-ți
"un bărbat e tot bărbat!"
Oh! bărbat, femee... glume!
Și de glume sunt sătul...
Cui ți-o face rău pe lume
OM să-i zici - și e destul.
poezie clasică de Radu D. Rosetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
O viață întreagă am visat să vin la Ipotesti, la tine,
Să văd e sat terestru satul tău extraterestru...
Dar nu mă lasă sâgele ce-mi curge-n vine,
Basarabeanul sânge, bade Eminescu.
Și satul meu la fel cu "ești", ca Ipoteștii,
În stânga Prutului, sătucul meu, Hăreștiul,
Ce vad frumos aveau cândva Hăreștii,
Să-l treacă toata lumea, bade Eminescu.
... acum întregul Prut e o vâltoare,
Și nu mai trec țărani, cu caii de căpăstru...
La Iași să-și ducă, pepenii de vânzare
Ca-n vremi apuse, bade Eminescu...
Acuma Prutu-i ștreang, care de gât ne strânge,
Cum afirma prin Europa președintele Băsescu,
- De neam c-o datorie și de sânge,
Față de tine, bade Eminescu...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (9 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
La fel, la fel...
moto: Și vine cina cu opaiț
Iar dacă n-am, cu lumânare
Când merg din hobby la culcare
Și ce visez, îi dau cu baiț
-------
Dacă nu se mai arată
Nici o țintă în vizor
O vedetă demodată,
Iese din televizor
Iese, face loc la alta
Și-l închid că sunt sătul
Dacă n-are pește balta,
Are broaște din destul.
poezie de Ion Untaru din vol. Locuiesc într-o lacrimă suspendată, 2005
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!