ramuri

Eroic în miezul iernii

cu ramuri verzi mângâi cerul
care învaţă un stol de gâşte
melancolia slavă fără manual
zgura frunzelor zgârie gerul
zilei şi gândul se plimbă liber
vântul dansează în lumina
soarelui înţelegător dosit
nu face rău zăpezii aruncată
să cinstească conurile de brad
îmi caut propriul interes încrezător

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe malul toamnei

Ramuri negre, plopi înalţi,
Sunt de haine dezbrăcaţi.
Frunza galbenă e Doamnă,
Pe un mal abrupt de toamnă

Astăzi mă închin la Soare,
Nu-mi doresc o închisoare.
În zile ce vor veni....
Vreau senin a se-mplini.

Şi aşa, mai mult în glumă
Am scris vers lipit cu humă
Pe un fir răzleţ de iarbă,
Răsărit langă o nalbă...

poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă

Dans de culori...
Ploaia cade-n cascade,
Miruind omenirea
Cu lacrimi cereşti.
Frunzele valsează - un poem,
O iubire - chihlimbar de poveşti.
Ramuri se frâng obosite,
Se-apleacă în rugi,
Pe alei prăfuite.
Sângele pământului curge în must rubiniu.
Nuci şi gutui cu miros amărui
Parfumează tăcerea.
Catapeteasma de nori,
Ca un voal de mireasă,
Ne cade pe faţă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

Fluture captiv în hamuri,
Pus să tragi de-o viaţă-ncoace,
Antenele parcă ţi-s ramuri,
Şi pari bătrîn şi veştejit.

Azi ai aflat că nu te place,
Atunci de ce ai mai muncit,
Tu sufleţel nenorocit?

Şi te întrebi ce oare face,
Te rogi să nu îi fie greu,
Şi stiu că tu defapt eşti eu,
Şi eşti prea slab un necăjit,
Şi-o crezi pe ea neîncetat,
Deşi o viata te-a minţit...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul cu spini sângerii

Ecoul cade pe arginţi,
Gravitaţia roteşte
Praful speranţei,
Neobosite impulsuri
Dezbracă stufărişul
Jertfelor.
În regatul inimii
Îngerii cuibăresc
Veghea bucuriei,
Ramuri de zbor
Trec prin constelaţii.
Pomul cu spini sângerii
Umple cu speranţe
Altare de lacrimii.
Mărgăritarele veşnicesc
Furtunile de dor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă

Iubirea mea nu-i zvon de şoapte,
Nici mandolină pe sub geamuri,
E vânt sălbatic, vânt de noapte,
Ce smulge flori şi frânge ramuri.

De-ţi place urletul furtunii
Şi balul mării-nfuriate,
Cu frică pleacă-te spre iadul
În care dorul meu se zbate.

Dar dacă-n inima ta plină
Nu-ncap simţirile eterne,
Atunci înfundă-ţi capu-n perne
Şi-adormi în cânt de mandolină!

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruce şi pâine

cred în acelaşi Dumnezeu
pe care-l reclădesc permanent în suflet
şi-l păstrez viu
crucea o duc pe umeri
şi în genunchi mă rog pentru viaţă

în trupul meu înfloreşti şi tu
pe ramuri îndreptate spre cer
rădăcinile absorb durerea-n pământ
şi pământul coace pâinea cea de toate zilele
Dumnezeu o împarte la oameni

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcie

Nesfârşite – frunze înverzind primăvara;
Fără număr – ramuri tremurând în zori.
Indiferent dacă este sau nu îndrăgostită,
Nu există oră în care ea să nu danseze.
Fulgii de puf ascund în zbor fluturi albi,
Cântece tărăganate desconspiră grauri galbeni.
Frumuseţea care impresionează un regat trebuie să-i atingă fiecare fibră:
Cine vine doar pentru a privi sprâncenele salciei?

poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dimineaţă de mai

Mirosul de trifoi îmi pătrunde în creier.

Şi ninge.

Ninge cu petale colorate
iar fluturii
le poartă eliberarea pe aripi.

O lacrimă îmi părăseşte privirea,
ignorând fericirea ce a zămislit-o.

Halucinant!
Cerul se transformă într-o icoană
şi-mi zâmbeşte.

Acum înţeleg.
Sub fiecare petală,
livada ascunde amintiri,
lăsându-mi trupul fără ramuri.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transplant de stea

Mergeam să nasc ecuatorul
pe sub ramuri înnegrite, de mărgean
şi singur, mă credeam în siguranţă,
dar nu mă amăgeam:
se acopereau rechinii, doar schelete,
cu un nisip de verde de smaragd
din dor de ieri şi rău de mare
şi albi, de stafii de meduze
umblate sub cocori. Migram.
Migram pândit, născând ecuator,
în peştera cu stâlpii de topaz,
cu trup de inimă,
de stea.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!