Poezii despre propozitii cu cuvantul biet, pagina 11
Pedepsește cu o privire
De parcă nu ai ști cuvântul
cu care ai descuiat, altădată,
lacătul fermecat de la scrinul
în care țineai scrisori parfumate.
Pe frunte - tot pala de nour trecător,
zâmbetul - lumina feței ovale și
cântecul care cerea drum liber.
Repetă cuvântul și acum când
primii nouri vin fugari pe cerul de
toamnă. Pedepsește cu o privire,
barem, pe trădătorul dintâi sau
pe adoratorul din urmă. În rest, lasă
totul pe seama amintirilor noastre.
poezie de Mihai Munteanu din Nord. Antologia poeților botoșăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul rupt din soare
Pe albastrele mări doar cuvântul
Plutește pe albele mâini, rupt din soare
E lună plină și duhul e plin de culoare
Mă vezi, nu mă vezi
Iubirea ne păstrează verde ca iarba
Ține-mi fluturi în mâini și foc
În priviri aprins de razele luni
Și steaua se aprinde cum inima mea
Către tine, prea devreme
În liniște te veghez,
Cu respirația unui înger.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început de cuvânt...
La început a fost cuvântul, fără de formă, o idee
Cristalizată-n interjecții ce defineau prima scânteie,
Și mici scântei extrapolate în doruri, vise, în imagini
Au conturat cuvinte varii în cartea cu-nsorite pagini,
O simfonie de culoare, la începutul de cuvânt,
Era cuvântul celor care au germinat pe-acest pământ.
Crescând, o mare de senzații au generat o rapsodie,
Fragment din epopeea lumii, cântând a vieții... poezie.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intensitate
clipele străbăteau distanțe lungi
între două propoziții fierbinți,
eu rătăceam cuvintele
între două emoții,
privirile tale căutau o intensitate
pierdută demult,
când o aură îți înconjura încă
Luna,
și fața ei nevăzută.
gândurile mele se dispersau în neant,
se agățau disperat de o pendulă
în spațiu,
acele de ceasornic îmi cenzurau
secundele
și-așa efemere,
te căutam pe o hartă imaginară
în inima unui deșert,
într-un crepuscul,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În a sufletului arcă
Norii negura-și descarcă
Peste-a sufletului arcă,
Unde-am strâns perechi de stele
Și cântări de filomele,
Cum m-a sfătuit Cuvântul,
Supărat iar pe pământul
Care a uitat de Cruce
Și spre moarte iar se duce.
Îl ascult pe Tatăl Sfântul
Când o arcă-mi fac cuvântul
Să salvez, cum El îmi spune
Tot ce crește-n rugăciune,
Însă-a sufletului arcă
Azi și o durere-ncarcă,
Primind pe Iisus ce-aduce,
Ca pereche-a lui... o Cruce!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veninul cuvântului
Cu vântul
Vine cuvântul,
Cu litera
Vine vipera.
Cu pixul
Vine scrisul.
Semnează,
Vipera urmează.
Tu ești vântul,
Ești cuvântul
Ești destinul,
Îți porți
Veninul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Când nenorocul te supune, adăpostește-te-n răbdare.
Așa-i cu-adevărat cuminte să facă-n viață fiecare.
Biet robul nu se tânguiască: după prea bine vine-amarul,
Iar noaptea nu-și va ține veșnic deasupra lumilor izarul.
catren din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Golgota cuvântului
Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul
viața trece numai visul tău râmăne
îl păstrez în mine răstignindu-l
Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează gândul
fără tine nu există nici un gând
Este trup din trupul tău preasfânt
viața trece visul însă mai rămâne
niciodată azi și mâine și oricând
Doamne Iisuse al limbii române
Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul
îi dau viața-n mine răstignindu-l
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima poezie
două vene deschise picură sânge pe parchetul lustruit
prin ceața privirii veioza din colț pare o lumânare imensă
dar știu că este doar o veioză
pâlpâind galbenul orei târzii
Dumnezeu ține în mâini mirat scutecele pătate de sângele îngerilor
încearcă să mă atingă cu la început a fost cuvântul
eu îl țin crucificat la ieșirea din coastă
și știu că fără noi e un biet șomer al Creației!
de la Adam și Eva totul a fost greșit
Dumnezeu e bipolar
Dumnezeu e masochist
Dumnezeu e sadic
Dumnezeu e lamentabil
Dumnezeu nu a avut niciodată o prietenă, iubită sau amantă
Dumnezeu nu e atotputernic, are sânge rece
nu e responsabil, pentru că nu previne
afișează pe toate străzile: Iadul sau Raiul
Dumnezeule ai îmbătrânit!
nici măcar Iisus nu ai fost Tu!
nu știi cum să oprești masacrul
[...] Citește tot
poezie de Radu Chiorean (27 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul este în cuvânt
și cuvântul este un drog pentru poetul
condamnat să fie ținta geniului
un prinț mereu îndrăgostit înconjurat
de cuvintele ce ard când trebuie
sau alintă sufletele părăsite de dragul
tragediei scrise de dramaturgul tras
la un azil cu scriitori care și-au pus
creastă verde din cauza degetelor
amorțite pe stilourile ce au rămas mute
adevărul este în cuvântul încă nescris
pe foile alb-gălbui sărate de tristeți
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!