pe arges in sus de ion pillat

Redacţia revistei "Urzica" s-a mutat

Redacţia - desigur - meritase
Să urce de la doi, mai sus, la şase;
Umorul însă, până intră-n rol
Aşteaptă dispoziţii la subsol!

epigramă de Ion Cristea Geană din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând la nemurire

"Ajută-mă să zbor mai sus de munţi,
mai sus de stele... mai sus de Tine!"
scobeai tu în cer
ca milogul în tomberonul din spatele blocului,
sperând ca din adâncurile lui miloase
să scoţi la suprafaţă nufărul galben
al lunii...

poezie de Tudor Negoescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Ion Iancu Vale

Zic aşa, fără să risc:
Prin scrisul domniei sale,
Iancu este sus, pe pisc,
Chiar dacă îl cheamă... Vale!

madrigal de Constantin Moldovan (iulie 2011)
Adăugat de Constantin Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel din urmă centaur

Visasem cel din urmă centaur că eram...
Dormea sub lutul vremii pierdute hippogeea,
Şi, seara, când în treacăt umbream în mers aleea,
Potcoava mea de aur îmi scapără scânteea
Pe care,-n drumul nopţii, sonor o cadenţam.

Cutreieram zadarnic pădurile de brad,
În van cătam poporul stăpân ieri pe câmpie:
Fugeau orbiţi de spaimă cârlanii-n herghelie
Când mă iveam din umbră pe-ntinderea pustie
Sau când, purtat de sete, mă coboram la vad.

Sirena cea din urmă visasem că erai...
Îmi nechezam dorinţa pe ţărmul nalt al mării,
Nebun zdrobeam copita de pietrele cărării
Privind prin valuri roşii în sângele-nserării
Lui Okeanos pradă cum trupul tot ţi-l dai.

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

În zgomot de potcoavă şi freamăt de stejar,
Centaurii din noapte se nasc în herghelii.
Mă înfrăţesc cu ele cărărilor pustii:
Prin ramuri îndoite luceferii transpar,
Iar sunetul copitei pe frunze argintii
Răzbate cu putere, înăbuşit şi rar.

Nebuni de nemurire gonim prin codrul sfânt,
Pribegi prin ţări de umbră şi goluri de lumină.
Pe valuri de verdeaţă se-nalţă luna plină;
Văpaia ei urmează sălbaticul avânt.
Deodată mă simt slobod. Gândirea mea străină
O leapăd, mă cutremur ca un copac în vânt.

Pricep tot ce nechează iubitul meu popor.
Mărire ţie, Zeus, al veşniciei faur!
Azi unul sunt, de-un sânge, cu aprigul centaur
Colind pădurea largă cu el rătăcitor —
Iar noaptea, pe sub bolta de stele şi de laur,
Pornim fără mişcare cu râul mişcător.

poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artemis

Un val de umbră creşte pe şesuri cenuşii.
Sub grindina de tropot se culcă iarba moale.
Din negurile vremii vin negre herghelii
Mânate ca de viscol de-a patimii răscoale.

Spre ceruri se înalţă cu mugete de tauri
Chemarea milenară a marilor centauri.
Îşi clatină tulpina pădurile de fag
Şi-n vânturi îşi resfiră pletoasa frunzătură.
Frontonul îşi sfărâmă înaltul sarcofag:

Artemis dă în lături a veacurilor zgură.
Vibrând, din arc de fildeş porneşte o săgeată
Şi, ca o rază-n umbră, se-nfige-n neagra ceată.
Înfrângerea îşi urlă poporul legendar.

Se macină pământul sub grelele copite,
Şi pe lunara faţă a câmpului de var
Se-mprăştie o goană de umbre prelungite...
Pe când ivit din ramuri ce vântul despreună,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenaclul din cer

Lui Ion Lazăr da Coza IN MEMORIAM

Lui Dumnezeu îi plac poeţi
şi îi cheamă sus în cer
crăpa-mi-ar de dor pereţii
cerului să-i pun zăvor

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (februarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

SĂ FII PARTIDULUI OŞTEAN...

Sunt veteran, al ţării mele fiu,
Necruţător, destoinic şi perfid,
Vădind mereu ce lepră pot să fiu
De-i sarcină de sus, de la Partid!!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihna

Mă odihnesc în Tine
ca într-o baie caldă,
iar sufletul mi-e plin
ca un pahar.
Mă scald în rugaciune
ca în mare
şi mă înec, nevrednică
în har.
Mă înalţi uşor,
pe fir de gând purtată.
Aş vrea să urc
mai sus, mereu mai sus
şi... să mă laşi,
acolo sus, uitată
la capăt de drum
ce are, numai dus!

poezie de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (august 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenaclul din cer

Lui Ion Lazăr da Coza IN MEMORIAM

Lui Dumnezeu îi plac poeţii
şi îi cheamă sus în cer
crăpa-mi-ar de dor pereţii
cerului să-i pun zăvor

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (februarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!