Poezii despre patria mea, pagina 11
De vorbă cu iarnă
M-am întâlnit cu Iarna la Predeal
Era-mbrăcată ca și-acum un an,
Cu aceeași albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman
Călătoream spre țara unde cresc
Smochine, portocale și lămâi
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Și canapeaua roșie de pluș,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuș,
Un vag susur de samovar rusesc
Și-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm -
Din patria lui Ibsen și Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre gări
- poezii despre țări
- poezii despre smochine
- poezii despre schimbare
- poezii despre roșu
- poezii despre rochii
- poezii despre portocale
- poezii despre patrie
Dulcea mea copilărie
Dulcea mea copilărie,
Nu te voi uita nicicând,
Tu ești ca o floare pe câmpii,
Eu te voi purta mereu în gând.
Dulcea mea copilărie,
Ce frumoasă tu ai fost,
Eu te chem din nou la mine,
Dar nu are niciun rost.
Căci vremea trece, vremea vine.
Viața e scurtă cum e ea
Și tu te duci de la mine,
Ramâi cu bine, copilăria mea.
poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- citate de Vladimir Potlog despre copilărie
- poezii despre viață
- citate de Vladimir Potlog despre viață
- poezii despre gânduri
- citate de Vladimir Potlog despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- citate de Vladimir Potlog despre frumusețe
- poezii despre flori
- citate de Vladimir Potlog despre flori
Fă nani!
Trecu această vară
Ca pasărea ce zboară
La fel vor trece anii
Iubita mea... Fă nani!...
Aș vrea să stau cu tine
Zile și nopți senine
Dar mici ni-s acum anii
Iubita mea... Fă nani!...
Va veni însă o zi
În care vei auzi
Că am crescut cu anii
Iubita mea... Fă nani!...
De-atunci vom fi tot una
Ca Pământul cu Luna
Și-ncet să treacă anii
Iubita mea... Fă nani!...
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre zbor, poezii despre păsări, poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre creștere, poezii despre Pământ sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Miezonoptica lu(mi)nii
Te salut, lună plină,
Roata mea de noroc,
Sfera mea de lumină,
Cercul meu alb de foc!
Te salut, umbra mea,
Ce te-ascunzi după mine
De lumina ce-ar vrea
La pământ să se-nchine!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre noroc, poezii despre lună plină, poezii despre foc, poezii despre alb sau poezii despre Lună
Țara mea
Țara mea de cremene,
Cine să îți semene?
Țara mea și-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
Cu înalte ierbi,
Și cu pas de cerbi,
Țară cu izvoare
Licărind în soare,
Vreau să cresc viteaz
Precum vechii brazi,
Și voinic m-aș vrea
Ca și dumneata
poezie pentru copii de Gheorghe Tomozei (23 august 1987)
Adăugat de ciprian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideea este geniala, exprimare neinchipuit de frumoasa, mesaj intens, captivant, numai unui om nebun dupa limba si literatura romana sa [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre stele, citate de Gheorghe Tomozei despre stele, poezii despre rândunele, citate de Gheorghe Tomozei despre creștere, poezii despre brazi sau poezii despre Soare
Cu timpul toate lucrurile mor
Cu timpul toate lucrurile mor; pădurile văd cum
Cad arborii bătrâni, cum toate se destramă ca un fum:
Acel trunchi puternic care-a stat zeci de ani în picioare,
Dictator în patria lemnului, în veac nemuritoare,
Vreau să spun stejarul, tuturor plantelor supraviețuitor,
Se vestejește, moare și se prăbușește neatins de topor.
poezie de Robert Herrick, 1591-1674, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre supraviețuire, poezii despre stejari, poezii despre păduri, poezii despre plante, poezii despre picioare sau poezii despre lemn
Rondelul tristeții
Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă,
Când lupii timpului cuvântă
Și sfâșie toamna ploioasă.
Cuvinte grele se împlântă
În inimă, și mi-o apasă,
Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă.
Un strop de apă tămâioasă
Din gura ta, care cuvântă,
S-a stins în vină și angoasă,
Acum, tăcerea ne-nveșmântă.
Smolita mea noapte vântoasă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre lupi sau poezii despre inimă
Steaua mea nemuritoare
Iubita mea, cu ochi mari, albaștri,
Steluța cea mai caldă dintre astre,
Iubita mea cu buzele subțiri,
Ești o paletă scumpă de-amintiri.
De tine, zi și noapte-mi este dor,
Frumoasă ești ca pasărea în zbor,
Care se înalță tot mai sus spre soare.
Ești steaua mea în veci nemuritoare!
poezie de Vladimir Potlog (19 octombrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre dor, poezii despre astre sau poezii despre albastru
Vând locuința mea lacustră
Vând locuința mea lacustră
Având pereții din poeme,
O vând, cu soba ei pe lemne,
Cu tot cu puntea ei îngustă.
Tristețea ploii mă dezgustă
Căci plouă de prea multă vreme,
Vând locuința mea lacustră
Având pereții din poeme.
Vând chiar și barca mea robustă
Cu care-n larg plecam devreme,
Vând ieftin celui care gustă
Singurătățile eterne...
Vând locuința mea lacustră.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre singurătate, poezii despre poezie sau poezii despre bărci
Țara mea de cremene
Țara mea de cremene
Cine să îți semene?
Țara mea și-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
cu înalte ierbi,
și cu pas de cerbi,
Țara cu izvoare
licărind în soare,
vreau să cresc viteaz
precum vechii brazi,
și voinic m-aș vrea
ca și dumneata.
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!